Ecoturismul in Romania

Ecoturism cu caruta, noua idee fixa a Elenei Udrea

2009-07-19T03:45:00.000-07:00

Ministrul turismului, Elena Udrea, insista pe promovarea ecoturismului prin utilizarea transportului cu caruta trasa de cai, o alternativa la stadiul rudimentar al infrastructurii rutiere din anumite zone turistice din România.

Aflata ieri in zona turistica Padina – Pestera, judetul Dâmbovita, Udrea a declarat ca ar fi fost mai potrivit daca ar fi venit cu ATV-ul sau cu caruta, cu toate ca a parcurs drumul cu masina de teren a Prefecturii Dâmbovita. „E greu sa vii pe drumul acesta. Daca ne gândim la agroturism si ecoturism e placut sa traiesti asa o experienta, sa mergi cu caruta, dar nu pe un drum atât de lung ca acesta si pentru un proiect asa cum este aici. Trebuie reparat drumul în primul rând. Stadiul rudimentar al infrastructurii poate fi un avantaj. Putem porni de la acest stadiu, oarecum înapoiat, si putem crea o zona turistica pretabila la ecoturism”, a spus Elena Udrea, citata de Mediafax. Aceasta a afirmat ca zona Padina - Pestera este foarte potrivita pentru ecoturism, turismul de observare a animalelor si ciclo-turism. „Turistii pot veni aici pentru o multime de lucruri pe care sa le traiasca într-un mod în care nu o pot face în alta parte. Privelistea, faptul ca pot face turism de observare a animalelor, sunt specii rare de pasari, de flori, se poate pescui. Se poate merge cu ATV-ul, se poate face ciclo-turism în aceasta zona. Înteleg ca exista un proiect ca în Parcul National Bucegi sa se faca un traseu de ciclo-turism. Cred ca trebuie sa ne orientam spre ecoturism, spre turismul în masa” a mai spus Udrea.
De altfel, ministrul turismului a declarat ca va sprijini cu promovare si cu bani din bugetul Ministerului un proiect al autoritatilor locale din Dâmbovita, care prevede construirea unei statiuni turistice în zona. Valoarea totala a proiectului este de circa 200 milioane de euro. În ceea ce priveste infrastructura, este prevazuta deschiderea accesului auto prin drumul Moroieni - Moeciu si Paduchiosu - Babele.
„Proiectul acesta trebuie sa demareze cât mai repede. Ne trebuie o alternativa la Valea Prahovei. Ministerul are finantare pentru dezvoltarea zonelor de schi din Carpati, dar când am facut lista cu proiectele pe care le sprijinim nu am stiut de existenta acestui proiect, însa îl vom introduce în aceasta lista”, a afirmat ministrul. Proiectul presupune construirea mai multor pârtii de schi, piscine, stranduri, terenuri pentru sporturi de iarna, capacitati de trasport pe cablu, parcari, instalatii de apa si tunuri de zapada, precum si capacitati de cazare si infrastructura rutiera.
„Pastele in Bucovina” a relansat turismul in zona
Presedintele Consiliului Judetean Suceava, Gheorghe Flutur, a declarat, ieri, ca programul „Paste în Bucovina” a fost un succes si ca astfel a fost relansat turismul în zona. Potrivit operatorilor de turism din judet, în perioada 10 - 20 aprilie s-au înregistrat aproximativ 28.000 de turisti, afluxul mai mare fiind în zilele de Paste. Cele mai aglomerate zone au fost: Sucevita, Gura Humorului, Vama si Putna. Turistii au fost cazati atât la pensiuni si hoteluri, cât si la rude sau prieteni. Potrivit lui Flutur, 15% dintre turisti au venit din Germania, Austria, Grecia, Elvetia si Spania.

Peşterile din România, fără protecţie în faţa turiştilor vandali

2009-07-19T03:44:00.001-07:00

Dintre cele peste 12.000 de peşteri din ţara noastră numai câteva sunt protejate prin lege, din raţiuni ştiinţifice. În rest, accesul vizitatorilor este necontrolat, iar multe caverne au ajuns ca nişte gropi de gunoi. Peşterile din Parcul Natural Apuseni vor beneficia de fonduri europene prin intermediul unui proiect ce aparţine centrului de Iniţiativă pentru Mediu din Cluj-Napoca.

A opta parte din rezervaţiile naturale şi monumentele naturii din ţara noastră este reprezentată de peşteri care, odată distruse, la fel ca şi pădurile nu se mai pot reface nici în sute de ani.
Peşterile s-au format în condiţii de climă care astăzi nu mai există pe planeta noastră şi orice agresiune asupra lor poate duce la modificări ireversibile.
Statul român a emis în anul 2001 Legea Ariilor Protejate, document în care peşterile sunt tratate distinct, într-un capitol separat, prin prevederi stricte, menite să le protejeze şi să le conseve.
Dar de la lege până la respectarea ei este cale lungă, dovadă stând mormanele de gunoaie ce se strâng în peşterile din Munţii Apuseni, şi nu numai.
Gropi de gunoi, instalate în subteran
În multe ţări din lume există peşteri în care este permis accesul vizitatorilor, dar există anumite reguli, cum ar fi alegerea traseului ori stabilirea numărului de vizite, caz în care administratorul peşterii trebuie să facă un studiu pentru a diminua deteriorarea mediului subteran.
Dar, în România, dintre cele peste 12.000 de peşteri numai câteva sunt strict protejate şi acelea din raţiuni ştiinţifice. În rest, accesul este liber şi nelimitat, se fac grătare la gura peşterilor sau multe dintre ele sunt transformate în gropi de gunoi.
Resturile menajere şi reziduurile industriale infestează pânza freatică, galeriile subterane sunt afumate de torţe improvizate, substanţele corozive din bateriile aruncate la întâmplare se infiltrează în sol, iar fauna specifică este distrusă sau braconată.
Anul trecut, speologii au coborât în peştera Câmpeneasa din judeţul Bihor, unde se află cea mai înaltă cascadă subterană din România, şi au filmat dozele de bere şi sticlele de plastic, împrăştiate peste tot.
Aruncate de la 45 de metri înălţime, peturile erau prinse de pereţii peşterii şi chiar de tavan.
Gunoaiele din peştera Câmpeneasa., judeţul Bihor, au fost adunate de salvamontişti
Bani europeni pentru peşterile din Bihor
Centrul de Iniţiativă pentru Mediu din Cluj-Napoca a obţinut însă, de curând, bani europeni pentru peşterile din Apuseni, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu.
Proiectul prevede protejarea Gheţarului de la Scărişoara şi a Peşterii Urşilor din judeţul Bihor. De cei 1,2 milioane de euro care vor veni prin acest program vor beneficia şi alte 35 de peşteri mai mici.
Programul presupune cartografierea siturilor amintite, un film documentar de promovare, un plan de intervenţie în caz de accidente şi echiparea cu sisteme noi de coborâre în subteran.
Una dintre peşterile din România care beneficiază de un regim special este şi Topolniţa, situată la 31 de kilometri de municipiul Drobeta-Turnu-Severin. Poate fi vizitată o dată pe an, primăvara.
Peştera Topolniţa face parte din geoparcul “Platoul Mehedinţi”, iar expediţiile destinate turiştilor se organizează pe galeria Racoviţă, ce are o lungime de 1.600 de metri.
Această peşteră este a doua din ţară ca mărime şi a 17-a din lume, iar cercetătorii au descoperit aici urmele unei civilizaţii neolitice.
În judeţul Gorj sunt peste două mii de peşteri, iar una dintre cele mai frumoase este cea de la Polovragi, situată pe Cheile Olteţului.Venitul anual obţinut de pe urma Peşterii Polovragi este de 24.300 de lei.
Turiştii pot intra în subteran doar vinerea, sâmbăta şi duminica, în grupuri de minimum cinci persoane. Preţurile biletelor de acces sunt modice, iar cuiburile de lilieci pot fi zărite chiar de la intrarea în peşteră. Vara, liliecii zboară şi în pădurile din împrejurimi.

Eticheta eco va scuti hotelierii de impozite

2009-07-19T03:42:00.000-07:00

Unităţile turistice care au o capacitate de cazare de până la 40 de camere şi care oferă servicii ecologice ar putea fi scutite de plata impozitului pe venit sau profit pe o perioadă de 10 ani, se arată într-un proiect de lege depus la Camera Deputaţilor.

Propunerea, înaintată de către deputaţii liberali Lucia Varga şi Cristian Burlacu, prevede reducerea cotei TVA, până la 9 %, pentru aceleaşi unităţi de cazare.
Pentru a primi eticheta verde, operatorii trebuie să îndeplinească trei criterii dintr-un total de şase. Printre acestea se regăsesc utilizarea energiei alternative, a becurilor ecologice în cadrul locaţiei turistice, folosirea detergenţilor ecologici, dar şi promovarea produselor tradiţionale româneşti ecologice.
Noul proiect modifică directiva europeană din domeniu, introdusă în legislaţia românească în urmă cu patru ani, dar care nu prevede stimulente pentru operatorii din turism care vor să presteze servicii ecologice.
În cazul în care proiectul va trece de votul Parlamentului, în maximum 45 de zile de la data comunicării în Monitorul Oficial al României, Ministerul Turismului este nevoit să modifice normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistică.
Singurul hotel eco se află în staţiunea Saturn
La jumătatea lunii iulie a anului trecut, hotelul Saturn din staţiunea cu acelaşi nume de pe malul Mării Negre a fost prima unitate de cazare care a primit din partea conducerii ministerului de resort de la acea vreme, eticheta ecologică europeană pentru serviciile turistice oferite. Este singurul hotel din România care poate folosi această etichetă ecologică.
Dintr-un total de 84 de criterii obligatorii şi facultative, locaţia de la malul mării a îndeplinit 37 de cerinţe obligatorii şi alte 21 facultative.
Criteriile se axează pe reducerea consumului de energie electrică şi de apă, folosirea redusă a substanţelor chimice şi pe colectarea selectivă a deşeurilor.

România: o plăcere la cort, bătaie de cap în rulotă

2009-07-19T03:40:00.000-07:00

ALTERNATIVĂ ECO. Cei care preferă campingul pot alege una dintre cele 47 de zone omologate. În cazul rulotelor, doar 11 se ridică la standarde internaţionale.

România este raiul amatorilor de excursii cu cortul în mijlocul naturii, spun iubitorii acestui gen de turism. Asta, în cazul în care turiştii optează pentru deplasările cu rucsacul în spinare pe munte şi folosesc mijloacele de transport în comun. Maşinile ar trebui să rămână acasă, în condiţiile în care infrastructura este deficitară, iar locurile de parcare sigure sunt greu de găsit.

Iubitorii de natură se feresc de campinguri

Vacanţa cu cortul are, de altfel, un mare avantaj: este cât se poate de ieftină şi oferă o porţie sănătoasă de aventură şi de aer curat. Excursioniştii pot campa aproape oriunde le place, dacă locul nu este însemnat drept proprietate privată. Sunt însă câteva lucruri la care trebuie să fie atenţi. De exemplu, zona de campare trebuie să nu fie inundabilă şi nici să nu existe pericolul prăvălirii de pietriş. Este de preferat ca în apropiere să se afle o sursă de apă, lemne de foc şi eventual alte corturi - pentru siguranţă.

Cei care preferă campingurile organizate pot alege unul dintre cele 47 de locuri de campare autorizate de reprezentanţii Ministerului Turismului. Puţine dintre acestea îndeplinesc condiţiile necesare de confort.

Mii de străini vin în România special pentru a face excursii pe munte, în mijlocul naturii, explică Radu Zaharie, directorul agenţiei Inter Pares. „România oferă marele avantaj de comuniune cu natura. Dacă turiştii vor să aibă parte de linişte, le recomandăm să meargă pe munte şi să evite campingurile sau aglomerările de grătare de pe marginea şoselelor”, afirmă Zaharie.

Rulotele, un confort mai costisitor

Pasionaţii de călătorii cu rulotele au parte de o mulţime de bătăi de cap - cele mai multe campinguri sunt slab dotate şi neîngrijite, iar zonele în care aceştia au parte de toate cele necesare aproape că pot fi numărate pe degete.

„Există foarte puţine campinguri care se ridică la standarde internaţionale şi dispun de facilităţi de campare pentru rulote”, este de părere Octavian Archip, directorul agenţiei RIT International, care organizează astfel de excursii cu turişti străini. Potrivit aces tuia, rulotele au nevoie de un spaţiu generos, unde să dispună de energie
electrică, apă, duşuri şi toalete şi, în plus, fose pentru deversarea toaletelor chimice. O altă problemă o reprezintă infrastructura şi locurile de parcare atât din oraşe, cât şi din apropierea obiectivelor turistice.

Vacanţa în aer liber este, din punct de vedere al preţului, accesibilă tuturor: camparea unui cort pleacă de la 13 lei pe zi, pentru o persoană, în zona Bran, şi ajunge la şase euro în Bucovina. Rulotele vor plăti cam 65 de lei, pentru două persoane, în apropierea Castelului Bran.

Pe litoral, preţurile sunt ceva mai mici. În Năvodari, de exemplu, în această perioadă, cei cazaţi la cort plătesc 9 lei/persoană şi 6 lei pentru maşini, în timp ce parcarea rulotelor îi va costa pe proprietari
15 lei. Conectarea la electricitate costă încă 15 lei. Vara, tarifele se schimbă puţin - turiştii din cort vor plăti un tarif aproape dublu.

* Bacău - Camperland (Dărmăneşti)
* Braşov - Dârste
* Braşov - Camping Vampire (Bran)
* Bucureşti - Casa Albă
* Cluj - Eldorado (Gilău)
* Constanţa - Camping S (Năvodari)
* Sibiu - De Oude Wilg
* Mureş - Vila Franka (Sighişoara)
* Mureş - Vaskert (Sovata)
* Suceava - Popas Bucovina (Suceviţa)
* Timiş - Camping Internaţional (Timişoara)

Iluminatul Peşterii Polovragi, schimbat din cauza liliecilor

2009-07-19T03:39:00.001-07:00

În judeţul Gorj există peste două mii de peşteri, iar una dintre cele mai frumoase este aceea de la Polovragi.

Locaţie care merită vizitată, Peştera Polovragi este situată pe Cheile Olteţului. Galeriile de aici formează un adevărat labirint, iar explorarea peşterii nu a fost finalizată. În galeriile active se pot practica în condiţii foarte bune scufundările de agrement. O veche legendă care circulă în zonă spune că aici a trăit Zamolxe, zeul dacilor. De asemenea, în Peştera Polovragi există o colonie de lilieci. Din cauză că aceştia hibernează o bună perioadă din an, a fost restricţionat şi accesul turiştilor în peşteră, dar a fost modificat şi sistemul de iluminat. Potrivit directorului Muzeului Judeţean Gorj, Dumitru Hortopan, schimbarea sistemului de iluminat a costat 5.000 de lei şi au fost achiziţionate 50 de lămpi stradale, cu lumină rece, care sunt puse în funcţiune în momentul vizitelor. „Becurile cu incandescenţă determinau creşterea temperaturii interioare, care este mereu aceeaşi, 9 grade Celsius. Această lumină rece le face bine liliecilor. În ultima vreme, numărul acestora a crescut la 300“, a spus Dumitru Hortopan. Muzeul are în administrare decât primii 800 de metri din galerie, care pot fi vizitaţi. Restul peşterii, de zece kilometri, este în custodia Asociaţiei Speologice „Focul Viu“ din Bucureşti.

Venitul anual obţinut de muzeu de pe urma Peşterii Polovragi este de 24.300 de lei. Turiştii pot vizita galeria doar vinerea, sâmbăta şi duminica, în grupuri de minimum cinci persoane. Preţurile biletelor de acces sunt modice, iar cuiburile de lilieci pot fi zărite chiar de la intrarea în peşteră. Vara, liliecii zboară în pădurile din împrejurimi.

Turism ecologic cu TVA de 9 la sută

2009-07-19T03:37:00.000-07:00

Structurile de cazare care vor să activeze cu etichetă ecologică ar putea beneficia de o cotă TVA de 9%, dacă proiectul de lege privind stabilirea unor mecanisme de stimulare a introducerii etichetei ecologice, depus săptămâna trecută la Camera Deputaţilor, va fi aprobat în forma actuală.

Potrivit iniţiativei legislative a deputaţilor PNL Lucia Varga şi Cristian Burlacu, în afara reducerii de TVA, unităţile de cazare care vor obţine eticheta ecologică vor beneficia şi de scutire de impozit pe venit sau profit, după caz, pe o perioadă de zece ani. Proiectul modifică directiva europeană din domeniu, transpusă în legislaţia românească, în anul 2005, care nu prevede, în forma actuală, stimulente pentru operatorii din turism care vor să presteze servicii ecologice.
Pentru a beneficia de actul normativ, persoanele fizice autorizate, asociaţiile familiale şi societăţile comerciale trebuie să îndeplinească măcar trei dintre următoarele criterii: să utilizeze energie alternativă într-o proporţie de cel puţin 15% în cadrul activităţii de turism, să utilizeze becuri economice într-o proporţie de minimum 50%, să folosească detergenţi ecologici, să colecteze selectiv propriile deşeuri, să promoveze produsele tradiţionale româneşti ecologice, să utilizeze în exclusivitate mijloace de transport ecologice, în cadrul programelor organizate pentru turişti.
Etichetarea ecologică este voluntară, menită să promoveze, la nivel european, răspândirea de produse cu o eficienţă ridicată şi cu un impact ecologic redus pe toată durata ciclului de viaţă. Unul dintre obiectivele revizuirii acestui sistem de etichetare este de a mări numărul grupurilor de produse la 40-50 până în 2015, astfel încât consumatorii europeni să poată avea o gamă largă de produse din care să aleagă.
Conform datelor publicate pe site-ul Parlamentului European, până în prezent, eticheta ecologică „floarea UE“ a fost acordată pentru şase agenţii de turism româneşti (Eximtur din Cluj-Napoca, Mareea Comtur din Deva, Accent Travel&Events din Bucureşti, Sind Gaz din Ploieşti, Bibi Touring din Ploieşti şi Inter Tour din Bacău) şi hotelul Saturn, de 5 stele, din staţiunea cu acelaşi nume.

Statiunea Slanic Moldova

2009-05-28T14:13:00.000-07:00

“Statiunea Slanic Moldova, supranumita Perla Moldovei, este amplasata pe versantul estic al Carpatilor Orientali, intr-o depresiune strabatuta de raul Slanic. Are un climat de tranzitie, intre climatul dealului si cel subalpin, cu veri racoroase si ierni blande, cu o temperatura medie anuala …” bla, bla, bla…..

Acesta este tiparul folosit de majoritatea celor care promoveaza statiunea Slanic Moldova. Nu este de mirare ca mult timp turistii au intarziat sa apara. Lipsa unui marketing adecvat si aparitia in presa a unor articole voit nefavorabile (nedocumentate si neadevarate) au facut ca o buna perioada de timp Slanic Moldova sa intre intr-un con de umbra. Din pacate nu se poate da vina doar pe factorii externi. Au fost momente cand intr-adevar statiunea a intrat parca intr-o pasa neagra. Spatiile de cazare erau vandute, revandute, retrocedate, lasate in paragina, managament defectuos, orgolii si interese politice, fonduri blocate, etc.

Statiunea a depasit toate aceste probleme! Prea putin conteaza care au fost cauzele! Ceea ce conteaza sunt politicile si strategiile prin care Slanic Molodova va reusi sa devina un punct de atractie turistica nu numai pentru Romania, ci si o statiune de referinta pentru intreaga Europa.

In momentul de fata Slanic Moldova este mult mai mult decat o simpla statiune balneoclimaterica. Micii intreprinzatori care acum 10 ani au indraznit sa investeasca in Slanic Moldova fara nici un fel de garantii au devenit in timp adevarati manageri constienti de importanta calitatii serviciilor prestate. Astfel pe langa vechile hoteluri si vile s-au ridicat numeroase pensiuni agroturistice, care vin sa suplineasca oferta turistica a statiunii.

Pentru anii care vin Sanic Moldova are tot arsenalul pregatit pentru a-si intampina turistii :

spatii de cazare de o inalta calitate si diversitate la preturi competitive;
personal inalt calificat;
obiective, peisaje si trasee turistice extraordinare;
potential curativ extraordinar al statiunii combinat cu vasta experienta a personalului medical ;
restaurante, cluburi, discoteci;
inchirieri atv-uri, sanii, schiuri, bicilete, etc;
pescuit, vanatoare;
concerte in aer liber.

Pe langa cele enumerate mai sus se adauga se adauga partia de schi, care din pacate, este inca in faza de proiect, desi el a fost initiat inca din anul 2003 in programul “Superschi in Carpati”. Legat de demararea acestui program, in mod frecvent apar informatii contradictorii care confirma sau infirma inceperea lucrarilor. Bineinteles ca pana la urma aceasta partie va fi construita si, intr-adevar ea va fi cea mai moderna din SE Europei (dupa ambitia laudabila a edililor locali), insa noi suntem romani, si pana nu taraganam lucrurile, pana nu ne punem singuri bete in roate nu suntem multumiti.

Invitatie la cunoastere!

2009-04-23T13:00:00.000-07:00

Acum cateva zile v-am spus ca pentru cateva zile fug din Iasi. Simteam nevoia sa uit de toate, sa respir aer curat si sa ma recreez. Acesta fiind scopul, trebuia doar sa aleg locatia. Aveam doua posibilitati: Timisesti, locul unde stau bunicii mei sau un sat de langa Tecuci, de unde este prietenul meu. Si m-am decis pentru Cosmesti Vale, judetul Galati. Ineditul si dorinta de a vizita noi locuri frumoase au atarnat greu in decizia luata.
Si nu am regretat deloc, caci zona respectiva este mirifica. La doar cativa kilometri de Tecuci, la doar cativa metri de raul Siret, asezarea este superba. O zona cu oameni greu incercati in inundatiile din 2005, dar cu spirit intreprinzator si dorinta de viata. M-a uimit ca traditiile nu sunt respectate la fel de strict ca in zona Iasului, insa caldura oamenilor si peisajul mirific m-au facut sa uit de toate.

Daca vreti sa vizitati locul, iata cateva coordonate spicuite de pe site-ul primariei comunei.
Comuna Cosmesti se afla situata in partea de nord-vest a judetului Galati,pe ambele maluri ale raului Siret care formeaza hotarul cu judetul Vrancea.
Comuna se afla la 80 km. fata de resedinta de judet- municipiul Galati si la 9 km. (vest) de minicipiul Tecuci, in partea de nord la 7 km. este comuna Nicoresti la vest la 7 km. se afla orasul Marasesti. La sud-vest la o distanta de 24 km. pe soseua nationala se afla orasul Focsani, resedinta judetului Vrancea.
Partea centrala a comunei - satele Baltareti si Cosmesti - este strabatuta de sosaeua nationala, drumul national 24 - Bucuresti- Iasi, ca si calea ferata care leaga cele doua orase.
Din punct de vedere morfologic comuna este situata pe Campia Tecuciului, in marginea Campiei Romane, in partea de nord ,de aici incepe Podisul Moldovei.
Altitudinea din punctul gara Cosmesti este de 50 m. fata de nivelul Marii, deci in partea inalta a teritoriului , iar in Valea Siretului altitudinea este de 25 m.
Satele comunei sunt insiruite , alungite pe caile de comunicatie. Forma vetrelor este liniara in satele Baltareti, Furcenii Vechi si Satu Nou , tentaculare in satul Cosmesti Vale si geometrica la satele Cosmesti si Furcenii Noi.
Comuna Cosmesti este o unitate administrativ teritoriala din judetul Galati formata din sase sate componente: Cosmesti, Cosmesti Vale, Baltareti, Furcenii Vechi, Furcenii Noi si Satu Nou.

Autor-by Roxana Amancei

Initiativele ecologice ale hotelurilor se lovesc de pragmatismul clientilor

2009-04-10T01:39:00.000-07:00

Traim vremuri in care tot mai multi oameni incep sa fie atenti la efectul actiunilor lor asupra mediului inconjurator. Si, in teorie cel putin, cand aleg produsele si serviciile, tin cont si de atitudinea fata de mediu a furnizorilor.

Multi hotelieri si proprietari de restaurante se straduiesc sa tina pasul cu aceste asteptari. Problema este insa ca grija fata de mediu costa bani si multora nu le mai pasa de ecologie cand vine vorba sa umble in buzunar.

Ne invita sub o plapuma facuta din plastic reciclat, ne ofera tacamuri facute din cartofi si, uneori, doneaza bani pentru protejarea padurilor. Iar lista initiativelor dragastoase fata de mediu ale celor din industria hoteliera poate continua mult si bine. Sunt insa destui carcotasi pe margine.

Adevarul este ca nu exista deocamdata standarde internationale de mediu care sa poate fi invocate drept repere, cand vine vorba de hoteluri ecologice. Asa ca ramane loc si pentru o doza buna de ipocrizie si superficialitate.

Stim cu totii despre indemnul de a folosi mai mult decat o data prosoapele.

De pilda, cojile si alte resturi alimentare din bucataria unui mare hotel sfarsesc drept balegar intr-o podgorie. Vinul produs acolo este revindut aceluiasi hotel. Dar oare suntem dispusi sa platim 65 de dolari pe sticla, ca sa ne mai stergem din pacatele de lez-ecologie?

In acest climat economic, cand prioritara ramane gasirea unui pret bun pentru camera, nu ne lipsim doar de vinul scump. Daca un hotel vinde apa minerala cu 10 dolari sticla, banii urmand a fi donati pentru o cauza buna, multi dintre noi vom prefera sa bem de la robinet.

Asa ca, pana cand hotelierii vor gasi o autentica strategie ecologica, dincolo de folosirea repetata a prosoapelor, clientii sincer ingrijorati pentru mediu vor continua sa fie tinuti in bezna.

Roşia Montană, între sărăcie şi speranţă

2009-04-10T01:37:00.000-07:00

Puţinii oameni din localitate vor să se apuce de agricultură şi ecoturism. Ei spun că niciodată nu-şi vor vinde casele pentru minerit. Compania care vrea să „scoată” cele peste 300 de tone de aur din Roşia Montană a convins aproape 2.000 de oameni să se mute din locul în care s-au născut.

În Roşia Montană, viaţa de zi cu zi nu mai este una liniştită de mai bine trei ani de zile. Puţinii oameni care au rămas aici trăiesc într-o tensiune continuă, iar preconizarea celui mai mare proiect minier din Europa le lasă un gust amar. Mai amar este însă sentimentul de ură dintre părinţii şi copii care au vândut casele „bătrânilor”, fără ca aceştia din urmă să ştie. Au dispărut morminte, case şi mulţi dintre localnici.

Cu toate acestea, oamenii rămaşi îşi păstrează optimismul care naşte o speranţă în fiecare dimineaţă. Unii îşi doresc încă să retrăiască vremurile mineritului, când aveau asigurat, de bine, de rău, un loc de muncă. Cei mai mulţi însă vor linişte şi nu concep să fie strămutaţi de pe pământurile unde s-au născut şi au crescut. Cu o vacă, un porc şi câteva găini duc o viaţă bună şi le ajunge, spun ei. „Da, voi pleca din Roşia Montană… în ţărână!”, spune Ciura Francisc, unul dintre bătrânii satului.

Peste 700 de familii şi-au vândut locuinţa

Presiunile făcute în ultimii zece ani de compania care intenţionează să transforme Roşia Montană într-o imensă exploatare minieră au reuşit să convingă mai bine de 700 de familii să îşi vândă locuinţele. 121 de case au fost deja „rase” de pe suprafaţa Roşiei Montane. 25 de morminte au fost strămutate din cimitire. Piaţa de unde oamenii îşi puteau cumpăra nişte legume sau carne pentru masa de duminică a dispărut.

„Nu mai renta pentru micii producători pentru că nu mai sunt cumpărători”, spune Sorin Jurca, un localnic care susţine ferm că nu îşi va părăsi niciodată casa, iar compania nu va putea construi peste el. „Nu-i judec pe cei care au plecat, dar îmi pare rău că le-a fost frică şi-au cedat”, mai spune acesta.

AlternativE: agricultura şi ecoturismul

Jurca crede că oricine îşi poate găsi o îndeletnicire care să-i asigure un trai bun în Roşia Montană. Împreună cu soţia sa Gabriela, el şi-a deschis un magazin alimentar.

„Agricultura era în floare pe la 1975”, spune Eugen Cornea, un alt localnic. Pe atunci existau vreo 170 de vite în comună. „Eu mai semănam şi cartofi… aveam ce face. Dacă eşti gospodar, faci. Dar acum oamenii s-au boierit. N-am găsit pe nimeni care să mă ajute la coasă, nici pe un milion de lei pe zi”, zice el. Localnicii îi mai spun „Zeno”. El este „sufletul comunei”. În fiecare zi se gândeşte la soluţii pentru salvarea Roşiei Montane, iar planurile pe care şi le face au în vedere agricultura şi ecoturismul ce ar putea fi dezvoltate în zonă.

„Când compania nu va mai fi, trebuie să fim pregătiţi să ne implicăm în proiecte pentru dezvoltarea rurală, dar asta după ce toată zona va fi ecologizată”, spune cu hotărâre „Zeno”.

Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), iniţiatorul proiectului de exploatare minieră, a primit de la Banca Mondială 30 de milioane de euro pentru lucrările de ecologizare a fostei zone miniere, care nu se „mişcă” mai deloc. Au reuşit să „mişte” localnicii, însă. Dintre cele aproape 960 de case destinate relocării prevăzute în cadrul proiectului, au „golit” 80 de procente.

Pentru proiectul de relocare şi strămutare au cheltuit până acum 115 milioane de dolari, potrivit reprezentantului companiei, Cătălin Hosu. În 1999, statul român a acordat licenţa de exploatare a aurului din Roşia Montană companiei canadiene Gabriel Resources. Aceasta a devenit, după fuzionarea cu o companie minieră de stat aflată în faliment (Minvest Deva S.A.), societatea pe acţiuni Roşia Montană Gold Corporation. România, prin compania de stat, deţine aproape 20% din acţiuni.

„Foamea rupe legea”

Din punctul de vedere al primarului comunei Roşia Montană, Eugen Furdui, orice investiţie în această comună este binevenită, mai ales când vine vorba de exploatarea minieră. „Este o ocupaţie tradiţională, aproape toţi locuitorii au lucrat în mine. Şi ce dacă avem monumente istorice aici, dacă pentru a le scoate în valoare trebuie bani, iar noi nu avem!?”, spune acesta.

Oamenii nu-i cer decât locuri de muncă, susţine primarul. „Ce punem pe masă, asta e problema lor. Şi ştiţi cum se spune: foamea rupe legea. Mineritul este soluţia. Nu există alternative. Desigur… în paralel, ar putea fi dezvoltat şi ecoturismul…”, a mai adăugat Furdui.

Există şi localnici care susţin părerea primarului. Inginerul minier Valentin Rus, actualul director RMGC, este convins că unde este aur meseria de bază trebuie să continue să fie mineritul. „Pentru aur au venit aici şi Imperiul Roman, şi Imperiul Austro-Ungar. Sunt 2000 de ani în care aceştia au putut găsi şi alte soluţii, dar nu au vrut. Au continuat să exploateze ce le-a dat Dumnezeu şi asta a fost şansa lor”, susţine Rus. Acesta nu se gândeşte la ce va fi peste 20 de ani. Singura lui grijă este întreţinerea copilului la facultate.

„Sunt pentru exploatarea minieră“

„Dacă mă întreb ce vor face copiii noştri peste câţiva ani, nu are rost. Ce fac acum, asta e important. Din cauza asta susţin continuarea exploatării zăcământului”, ne spune Rus. În 2006, când toate minele din Roşia Montană au fost închise, minerii, care aveau un salariu de aproximativ 8,5 milioane de lei vechi, au fost disponibilizaţi. Timp de doi ani de zile au primit subvenţii de la stat. „După ce s-au terminat banii, din păcate, soluţii nu au mai fost pentru oameni. Mulţi dintre ei sunt în situaţii destul de grave”, spune Rus.

Certificat de urbanism suspendat

Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană este blocat deocamdată de Ministerul Mediului. În 2007, Consiliul Judeţean Alba a emis Certificatul de Urbanism necesar proiectului (în conditiile in care precedentele două certificate au fost suspendate de Tribunalul Alba), dar în baza acestuia, Ministerul Mediului a supendat, în acelaşi an, procedura de evaluare a proiectului de minerit de la Roşia Montană.

După contestaţiile făcute de companie, pe 19 martie 2009, Certificatul de Urbanism a fost suspendat de drept de către Curtea de Apel Timişoara (în cazul în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca al unuia deja suspendat, atunci noul act este suspendat de drept). Potrivit legislaţiei româneşti, procedura de autorizare a proiectului de minerit nu poate începe în absenţa acestui certificat.

Proiectul depus de Gold Corporation la Ministerul Mediului arată că firma canadiană ar urma să folosească aproximativ 200.000 de tone de cianură pentru extragerea aurului de la Roşia Montană.

„Basmul“ din Munţii Apuseni

Roşia Montană se află în judeţul Alba, Munţii Apuseni, şi este cea mai veche localitate din România atestată documentar. Abrudul este cel mai apropiat oraş, la 10 kilometri distanţă. Din Cluj, cu autobuzul se fac două ore şi jumătate până în Roşia Montană, iar din Alba Iulia doar puţin peste o oră.

Dacă în 2002 populaţia ajungea la peste 3.700 de oameni, în prezent Roşia Montană numără puţin peste 2.000 de locuitori de diferite etnii – români, maghiari, germani, cehi, rromi. În 2006 au fost închise definitiv toate exploatările miniere de la Roşia, unde 90% din oameni aveau locuri de muncă. În 2008, rata şomajului a ajuns la 80%.

Împrejurimile adăpostesc inestimabile situri arheologice, aşezări romane, zeci de kilometri de galerii de mină din perioada romană şi preromană, case vechi de sute de ani încă locuite, toate înscrise pe lista monumentelor istorice de interes naţional. Zona a fost afectată de poluarea generată de mineritul industrial al aurului încă din perioada comunistă.

Patru versanţi ar putea fi dinamitaţi

Proiectul minier presupune dinamitarea a patru munţi – Carnic, Cetate, Orlea şi Jig – din imediata apropiere a Roşiei Montane, demolarea aşezării şi crearea unui iaz de deversare a reziduurilor de cianuri de 600 de hectare, în Valea Cornei.

Proiectul are în vedere distrugerea a 958 de gospodării, a nouă biserici şi deshumarea a zece cimitire. Întregul perimetru al exploatării miniere ar depăşi 1.300 de hectare. Un baraj înalt de 185 de metri ar separa oraşul Abrud de cele 214 milioane de tone de reziduuri care ar rezulta din ceea ce ar fi cea mai mare exploatare minieră de suprafaţă din Europa, cu un diametru de 8 kilometri.

Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior, creată în 2000, a fost prima voce care a atras atenţia publicului cu privire la pericolele pe care le presupune proiectul minier. Asociaţia este susţinută, printre alţii, şi de Academia Română sau Greenpeace

Poarta către Iad din Uzbekistan

2009-04-10T01:36:00.002-07:00

Localnicii au numit-o poarta „Poarta către Iad” şi, la o prima vedere, imensul crater aprins din Uzbekistan, din apropierea oraşului Darvaz, are toate atributele pentru a fi asemănat cu mitologica poartă către lumea subpământeană.

Nimeni nu ştie unde duce şi, de 35 de ani, craterul nu a putut fi explorat niciodată. În schimb, numărul turiştilor care se înghesuie să admire minunea creşte de la an la an.

Totul a început în urmă cu 35 de ani, atunci când o echipă de geologi sovietici, forând în căutarea zăcămintelor de gaze naturale, a descoperit întamplator o uriaşă cavernă subterană.

Delta Dunării - accesibilă cu un singur… click

2009-04-10T01:36:00.001-07:00

Romånii care îşi doresc vacanţe într-un cadru inedit, fără să trebuiască să plătească prea mult, pot alege drept destinaţie pentru această vară Delta Dunării.

Mai mult, cei interesaţi îşi vor putea face rezervări on-line pe site-urile www.e-deltadanube.ro sau www.e-danube delta.com, autorităţile tulcene asigurånd calitatea serviciilor oferite de 62 de unităţi de cazare. Dacă vreţi, spre exemplu, să beneficiaţi de o vacanţă liniştită, pe malul lacului Razelm şi să aveţi acces rapid la canalele şi lacurile Deltei - Dunăvăţ, Mustaca, Dranov, Holbina - şi să aveţi tot confortul - aer condiţionat, TV/satelit, apă caldă curentă, room-service, Internet - veţi plăti doar 60 de lei de persoană/zi. Bineînţeles, veţi putea participa la numeroase partide de pescuit sau vånătoare, vă veţi putea plimba pe canalele Deltei sau pe mare sau vă veţi putea înscrie la programele organizate pentru familiile cu copii - expediţii în natură sau iniţieri în pescuit. Dacă sunteţi interesat să experimentaţi cazarea pe un vapor, veţi plăti 80 lei pentru o noapte de cazare sau 150 lei pe zi, dacă vă doriţi o cabină dublă. Puteţi să alegeţi oricare dintre hotelurile plutitoare din Deltă cu condiţia să ştiţi că cele mai multe dintre ele rămån ancorate.

Structurile de cazare ecologice ar putea beneficia de reduceri ale tarifelor la utilitati

2009-04-10T01:33:00.000-07:00

Operatorii economici din domeniul turismului care detin unitati de cazare ecologice ar putea beneficia de aceleasi tarife la utilitati ca si consumatorii persoane fizice, daca initiativa legislativa a deputatilor liberali va trece de Parlament, a declarat initiatorul proiectului, Lucia Varga.

“Proiectul legislativ prevede acordarea mai multor facilitati societatilor din sectorul turismului care isi dezvolta sau detin o afacere cu specific eco. Una dintre prevederile continute de proiectul legislativ consta in corelarea costurilor cu utilitatile, astfel incat agentul economic sa beneficieze de aceleasi tarife ca si persoanele fizice”, a declarat pentru NewsIn initiatorul proiectului, deputatul Lucia Varga.

Deputatii PNL Cristian Burlacu si Lucia Varga si-au prezentat saptamana trecuta initiativa legislativa pe care urmeaza s-o depuna in Parlament, dupa ce va fi supusa unei dezbateri publice, cel mai probabil in aceasta saptamana, prin care intentioneaza reglementarea “turismului ecologic” si conditiile desfasurarii acestuia.

In propunerea legislativa privind stabilirea unor mecanisme economice pentru promovarea si dezvoltarea turismului ecologic, liberalii au prevazut ca persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale si societatile comerciale care desfasoara activitate turistica ecologica sa beneficieze de anumite facilitati, printre care scutirea de la plata impozitului pe venit sau profit, dupa caz, pe o perioada de zece ani, la o capacitate de cazare de pana la 40 de camere inclusiv.

In schimbul acestei scutiri, beneficiarii sunt obligati sa foloseasca sumele respective pentru inlocuirea sistemelor clasice de iluminat cu sisteme neconventionale, la izolarea termica a cladirilor, la achizitionarea de mijloace de transport nepoluante, la achizitionarea de panouri solare ori pompe de caldura.

Romania detine cel mai mare numar de pensiuni ecologice din Sud-Estul Europei, respectiv 14, iar gradul de ocupare al acestora va creste in 2009 cu pana la 30%, comparativ cu 2008, au declarat pentru NewsIn membrii Asociatiei de Ecoturism in Romania.

Cheile Jieţului, „aurul alb“ din Parâng

2009-04-10T01:31:00.000-07:00

Aria protejată din Munţii Parâng ar atrage mii de turişti dacă ar fi pusă în valoare şi dacă ar fi promovată. Zona Cheilor Jieţului este de o frumuseţe aparte. Doar localnicii o mai „vizitează“, pentru lemn şi pentru piatra din albia râului.

Cheile Jieţului din judeţul Hunedoara, o altă arie naturală a Văii Jiului, declarată de interes naţional are o suprafaţă de zece hectare, rezervaţia fiind situată pe teritoriul oraşului Petrila, pe râul Jieţ. Este străbătută de drumul naţional DN 7A Petroşani-Voineasa care leagă judeţele Hunedoara de Vâlcea.

Peşteri neexplorate

Importanţa acestei arii naturale protejate se datorează în bună parte frumuseţii peisajului cu versanţi abrupţi ai Parângului, cu chei înguste şi stânci sălbatice care se pretează industriei turismului, atât pe timp de vară, cât şi în anotimpul rece. Zona Cheilor Jieţului este una dintre puţinele regiuni de la noi din ţară unde mai pot fi găsite peşteri neexplorate sau trasee montane pe care nu a ajuns încă piciorul omului.

Liniştea zonei este tulburată sporadic doar vara de turmele de oi urcate în munte la păscut. Astfel, în Cheile Jieţului turiştii pot găsi relaxarea departe de aglomeraţia urbană, iar, dacă îşi doresc să exploreze, au la dispoziţie o mulţime de trasee montane, peşteri şi stânci pentru căţărat.

Considerate mai sălbatice decât multe zone asemănătoare din ţară şi cu posibilităţi de neimaginat pentru un turism organizat, Cheile Jieţului aduc bunăstare doar câtorva oameni care au văzut în resursele naturale din arie un mijloc bun de a-şi acoperi nevoile.

Cheile sunt secate de lemn şi de piatra bună în construcţii, iar cei puşi să supravegheze această bogăţie naturală încearcă să explice că toate activităţile de defrişare şi de colectare a pietrişului şi pietrei din albia Jieţului se desfăşoară sub control. Realitatea arată însă că între control şi jaf nu este decât un pas, iar de multe ori cei abilitaţi nu văd graniţa dintre cele două.

Drum anevoios

O parte a pădurii din zonă a fost defrişată

Aria protejată de la Petrila ar aduce beneficii pentru toată lumea dacă autorităţile locale din Petrila şi din Petroşani, precum şi cele judeţene se vor implica în dezvoltarea ei prin turism.

Este nevoie de doar câţiva kilometri de asfalt pentru modernizarea unui drum care, pe lângă faptul că va facilita accesul în chei, ar descongestiona şi traficul din Defileul Jiului.

DN7A Petroşani-Voineasa străbate Cheile Jieţului, trece pe la Cabana Mija, Groapa Seacă şi iese în Obârşia Lotrului.
În lungime de peste 40 de kilometri, până la intersecţia cu Vidra, traseul este în proporţie de peste 70% asfaltat şi străbate masivul Parâng pe la Cota 2000.

De la Vidra la Obârşia Lotrului se merge pe malul lacului Vidra, aproximativ 20 de kilometri, dar drumul este stricat pe alocuri. Odată ieşit din Obârşie, asfaltul dispare pe o porţiune de aproape zece kilometri. În această ultimă porţiune drumul ar trebui refăcut pentru ca turiştii să se încumete să străbată Cheile Jieţului.

Rezervaţie

Amatorii de alpinism vin în zonă pentru gheţarii sălbatici

Aria naturală de interes naţional Cheile Jieţului se întinde pe o suprafaţă de zece hectare, rezervaţia fiind situată pe teritoriul oraşului Petrila, pe râul Jieţ. Este străbătută de drumul naţional 7A Petroşani-Voineasa, care leagă judeţele Hunedoara şi Vâlcea.

Ţara cercetaşilor montani

Zona masivului Parâng este locul de întâlnire al cercetaşilor din regiune. Aceştia merg în Cheile Jieţului la fiecare sfârşit de săptămână pentru drumeţii. Zeci de tineri din judeţele Gorj, Hunedoara şi Vâlcea străbat traseele montane din masivul Parâng, marcate impecabil, de altfel.

Însă pentru a ajunge la locul de „start”, tinerii pasionaţi de sportul alpin sunt puşi la încercare de drumul anevoios şi lipsit de atenţia autorităţilor locale. „Păcat că drumul nu este reparat. Chiar mă plimbam pe aici şi am constatat că este multă mizerie lăsată de cei care defrişează pădurea”, spune Anghelina Mitu, unul dintre turiştii care au ieşit la drumeţie în Cheile Jieţului.

Sporturi extreme pe gheţarii sălbatici

Câţiva iubitori ai muntelui vor ca prin puterea exemplului să urnească şi autorităţile care avea enorm de câştigat. Primii care au demarat un proiect sunt salvamontiştii din Petroşani. Aceştia vor să înfiinţeze o şcoală de alpinism montan în Cheile Jieţului.

„Vrem să facem o şcoală pe gheţarii de aici pentru că zona se pretează foarte bine pentru escaladă atât pe gheţar, cât şi stâncă, pe timp de vară. Deci ar avea activitate pe tot timpul anului, iar cei care vor să înveţe tainele alpinismului pe gheaţă şi stâncă sunt destul de mulţi.

Sunt convins că mulţi turişti vor să vină în Cheile Jieţului, dar trebuie iniţiativă din partea oamenilor, fără ea nu se va face nimic. Păcat că trebuie să vină cineva, tot timpul, din altă parte, să fructifice această zonă extraordinară. Aici se pot face o mulţime de activităţi pentru turişti.

Se poate face rafting pe Jiu, pe Jieţ, escaladă, drumeţii. Se poate spune că am stat pe un munte de aur şi nu am făcut nimic. Avem potenţial numai trebuie să-l şi valorificăm”, declară Dumitru Bârlida, şef Salvamont Petroşani.

Concursuri internaţionale

Reprezentanţii serviciului Salvamont Petroşani vor să înfiinţeze o şcoală de alpinism în Cheile Jieţului

Unul dintre cei mai buni parapantişti din lume, medaliat cu argint la competiţia mondială de parapantă „X-Alps” derulată în Alpii Europei, Tomi Coconea, intenţionează să aducă un concurs exclusivist în Valea Jiului.

„Este un traseu pitoresc, frumos şi liniştit. Spun că avem aur şi că este o zonă extraordinară pe care forte putină lume o ştie. Aici iarna ai zăpadă mare şi liniştită numai bună de schi de tură. Ai foarte mulţi gheţari sălbatici, dar trebuie valorificaţi”, spune Coconea.

Acesta a demarat un proiect care se va concretiza cel mai târziu în 2010 şi care ar aduna vedete mondiale ale sportului extrem. „Discuţiile au luat amploare, am fost şi cu cei de afară să vadă zonă şi se pretează pentru competiţii.

Aici se poate face off road, motociclism, parapantă, rafting. Vrem să facem de zilele oraşului Petroşani un spectacol cu 120 de echipe şi circa 500 de sportivi internaţionali. Trebuie să facem zona cunoscută pentru străini.”, spune Tomi Coconea.

Specialiştii şi-au dat acordul pentru aceste proiecte de transformare a Cheilor Jieţului într-un punct turistic permanent. Unul dintre ei este şi maestrul emerit al sportului, multiplul campion naţional la alpinism, Gheorghe Vizitiu.

Acesta a fost săptămâna trecută pentru a escalada gheţarii Jieţului şi a rămas impresionat de oportunităţile oferite de zonă, dar mai ales de faptul că bogăţia naturală nu este valorificată. „Gheţarii de aici sunt foarte buni, sunt excelenţi pentru căţărat. O şcoală de alpinism ar fi foarte utilă aici şi ar atrage turişti.

Cu şcolile se poate face mult sport şi se poate resuscita alpinismul chiar din această zonă, pentru că, din păcate, alpinismul românesc a cam alunecat pe o pantă foarte dură. Practic s-a desfiinţat alpinismul românesc şi pentru reabilitarea lui trebuie făcute eforturi, iar aici poate fi resuscitat”, spune campionul naţional la alpinism.

La „cules“ de piatră

Rezervaţia Cheile Jieţului a fost declarată arie naturală de interes naţional datorită peisajelor sălbatice

Râul Jieţ, care străbate Cheile cu acelaşi nume, este afectat de escavările ilegale încă de la izvoare până la vărsare în Jiu. Acesta a devenit în ultimii ani locul preferat pentru cei care au nevoie de pietriş sau piatră ca materiale de construcţii.

Cu maşini mari şi mici sau cu lopata şi căruţa, zeci de oameni sapă zilnic, începând din primăvară şi până aproape de prima ninsoare, în albia Jieţului şi încarcă materialele de construcţie.

Administraţia locală din Petrila este la curent cu aceste practici şi susţine că încearcă să le stăvilească. „Ştim despre excavările ilegale de pe Jieţ.

Noi nu suntem de acord cu colectarea pietrişului din râu şi chiar am luat poziţie în acest sens prin Biroul de Mediu”, a declarat primarul oraşului Petrila, Ilie Păducel.

Propunere: Sistemul “GHINDA” de calitate ecologica a prestarii de servicii turistice

2009-04-10T01:30:00.000-07:00

SISTEMUL ”GHINDA” de calitate ecologica a prestarii de servicii turistice

Structurile turistice extraurbane care afiseaza simbolul

sunt acele structuri de prestari servicii turistice situate in zone determinate prin masuratoari de mediu, ca fiind fara poluare si, cel mai important aspect, nu interactioneaza negativ cu mediul inconjurator, aloca cel putin 1% din incasari pentru activitati de plantare arbori si arbusti.

Structurile turistice extraurbane care afiseaza simbolulsunt acele structuri de prestari servicii turistice care sunt situate in zone fara poluare, nu sunt surse de poluare pentru mediul inconjurator , au implementate programe de reducere a consumurilor, presteaza servicii de servire a mesei pe baza de meniu din produse certificate ecologic si aloca cel putin 2% din incasari pentru activitati de plantare arbori si arbusti.

Structurile turistice extraurbane care afiseaza simbolulsunt structuri de cazare turistice situate in zone fara poluare, nu sunt surse de poluare pentru mediul inconjurator , au implementate programe de reducere a consumului de apa debit de cel mult 20l/min, instruiesc turistii privitor la normele de protectie a mediului, colecteaza sortat deseurile proprii, utilizeaza becuri economice in proportie de 50%, utilizeaza detergenti ecologici, presteaza servicii de servire a mesei pe baza de meniu din produse certificate ecologic si aloca cel putin 3% din incasari pentru activitati de plantare arbori si arbusti.

Structurile turistice extraurbane care afiseaza simbolulsunt acele structuri de cazare ecologice care folosesc surse de producere de energie “verde” in proportie de min 10%, au implementat program de reducere a consumului de apa debit cel mult 15l/min, utilizeaza becuri economice in proportie de 75%, instruiesc turistii privitor la normele de protectie a mediului, colecteaza selectiv deseurile proprii (organice, sticla, hartie, plastic), utilizeaza detergenti ecologici, utilizeaza in exclusivitate mijloace de transport ecologic in cadrul programelor organizate pentru turisti si aloca cel putin 4% din incasari pentru activitati de plantare arbori si arbusti.

Structurile turistice extraurbane care afiseaza simbolulsunt acele structuri turistice de excelenta ecologica in care mai mult de jumatate din necesarul de energie este produs pe baza de energie verde”, utilizeaza detergenti ecologici, au implementat program de reducere a consumului de apa debit cel mult 10 l/min, instruiesc turistii pe baza de programe organizate referitor la normele de protectie a mediului inconjurator, colecteaza sortat deseurile proprii (organice, sticla, hartie, plastic), utilizeaza becuri economice in procent de 100% si utilizeaza in exclusivitate mijloace de transport ecologic in cadrul programelor organizate pentru turisti si aloca cel putin 5% din incasari pentru activitati de plantare arbori si arbusti.

Gust amar

2009-04-10T01:24:00.000-07:00

Am sa incerc sa ilustrez cu imagini de ce am ales sa dau acest titlu.

Probabil ma aflu printre putinii oameni care inca mai spera ca se poate face ceva si care cred ca omul nu e capabil doar de rele, fapt care e din ce in ce mai greu de demonstrat in zilele noastre.

Ma pot declara un impatimit al mersului pe munte si vreau sa spun ca doar pe acolo mai poti gasi liniste si pace, dar ceea ce este trist tare de tot este ca din ce in ce mai greu se mai poate afla asa ceva chiar si la 2000 m altitudine.

Sa revenim cu picioarele la altitudini mai joase si sa va spun cum s-a incheiat o drumetie frumoasa din data de 9 feb. 2009. Coborasem de la Malaesti Bucegi inspre Gura Diham cu destinatia Gara Busteni, cand la un moment dat pe sectiunea de drum dintre Cabana Gura Diham si Busteni, (drum pietruit insotit de un firicel de apa de aprox 1.5 m latime) observ un obiect mai putin obisnuit salaşluind, vizibil de ceva timp, in albia pîrîiasului.

Tin sa mentionez ca am mai participat de cateva ori la actiuni de ecologizare in zone puternic frecventate de “iubitori” de natura, si pot spune ca am vazut destule, dar ce am vazut aici tot m-a şocat pentru cateva clipe, uimirea mea avand sa creasca odata cu patrunderea in zona locuita.

Am sa va rog sa priviti la imaginile postate si sa incercati sa va explicati in primul rand dumneavoastra personal cum credeti ca s-a putut ajunge la o asemenea situatie (in general nu e nevoie decat de 2-3 vandali), dar in al doilea rand cum de nu se iau masuri.

Banuiesc ca tomberonul respectiv apartine unei societati de salubritate, care il detine pe un inventar si cu toate astea nimic. Restul obiectelor ce cresc din apa nu fac decat sa imi depaseasca orice limita a imaginatiei si in finalul unei evadari in natura sa imi ramana un gust amar.

Turismul ecologic din România, mult sub potenţial

2009-04-10T01:22:00.000-07:00

În ţara noastră sunt pe piaţă doar 20 de pensiuni şi tour-operatori certificaţi eco. Fluxul de ecoturişti a crescut cu 30% în 2008 faţă de 2007. Tendinţa ascendentă se va menţine şi în 2009.

Sistemul de certificare în ecoturism „Eco-România“ a fost elaborat de Asociaţia de Ecoturism din România, urmând modelul unor sisteme similare existente în Suedia şi Australia. Sistemul are la bază opt principii care care au în vedere spaţiile de cazare, programele turistice oferite de tur-operatori şi destinaţiile turistice.

Principiul focalizării pe zonele naturale este foarte important în ecoturism, la fel ca şi cel al conservării naturii. “Sistemul nostru de certificare este unul dintre cele mai complete din Europa.

În afară de al nostru, mai există doar două asemănătoare”, a spus Andrei Blumer, preşedintele AER. El a adăugat că ecoturismul capătă din ce în ce mai multă amploare în conşiinţa publicului, chiar a celui român.

„Fluxul de ecoturişti a crescut cu 30 % în 2008 faţă de anul 2007, iar anul acesta avem semnale pozitive de la târgurile din Stuttgart, München şi Berlin”, a precizat preşedintele AER. Andrei Blumer spune că în ţara noastră ecoturismul este practicat, dar nici pe departe la adevărata sa capacitate.

Zone precum Retezat – Haţeg, Apuseni sau Delta Dunării plasează România pe un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte potenţialul ecoturistic, potrivit lui Andrei Blumer.

Prietenos cu mediul natural

În plus, ţara noastră beneficiază deja de 20 de pensiuni şi tur-operatori care promovează turismul prietenos cu mediul natural şi care sunt certificaţi ca atare de către Asociaţia pentru Ecoturism din România.

Cele mai solicitate pensiuni ecologice româneşti se găsesc în zona Retezat, Piatra Craiului, Bucovina şi Sibiu.

O eco-pensiune trebuie să beneficieze de un număr de până la 20 de camere, iar consumul de energie şi apă să fie redus. O pensiune ecologică trebuie să ofere oaspeţilor un meniu compus din ingrediente naturale.

Încălzirea globală creşte veniturile turismului mondial

2009-03-13T14:18:00.000-07:00

Urşii polari şi gheţarii a căror existenţă este ameninţată de încălzirea globală şi pădurile tropicale distruse prin defrişări se numără printre obiectivele incluse în programul turistic “Planeta în pericol”, care se bucură de un succes tot mai mare, potrivit specialiştilor.

“Oamenii vizitează aceste locuri tot mai des, pentru că sunt convinşi că acestea se vor schimba, iar ei vor să le vadă înainte”, a explicat Ken Shapiro, redactorul-şef al revistei TravelAge West.

În opinia lui Shapiro, acest “turism al catastrofelor” ecologice, un fenomen apărut în urmă cu doi ani, este pe punctul de a deveni un “filon important” pentru acest sector al industriei.

Tot mai mulţi clienţi occidentali aleg programele turistice care le permit să vadă gheţarii din Antarctica, zăpezile de pe Kilimanjaro sau marea barieră de corali din Australia, pentru că toate aceste obiective turistice sunt ameninţate cu dispariţia, din cauza încălzirii climei.

Vacanţele în Africa, reunite sub brandul “viaţă sălbatică”, au un succes tot mai mare printre turişti, a declarat Ross Kennedy, preşedintele agenţiei Africa Albida Tourism, care organizează safari-uri în Zimbabwe.

În cadrul acestui program, turiştii sunt cazaţi în “adăposturi” construite în savană, pentru a dormi cât mai aproape de natură şi de animale.

“Schimbările înregistrate de mediul înconjurător au un impact tot mai evident asupra alegerii destinaţiilor de vacanţă”, a explicat Kennedy, prezent la Madrid cu ocazia Târgului Internaţional de Turism, FITUR. “Oamenii îşi spun: trebuie să văd acest loc înainte să dispară”, a adăugat Kennedy.

Compania acestuia, care administrează “adăposturile” din apropierea cascadei Victoria, pe fluviul Zambezi, a înregistrat o creştere cu 4% a numărului de turişti în 2008, în ciuda instabilităţii politice a ţării. Numărul turiştilor americani s-a triplat în ultimii patru ani.

La celălalt capăt al planetei, croazierele spre Antarctica şi gheţarii ei aproape că au devenit o “obligaţie” în rândul persoanelor interesate de ecologie. În sezonul trecut au fost înregistraţi 46.000 de turişti, de două ori mai mulţi decât în urmă cu cinci ani, potrivit Asociaţiei tur-operatorilor din Antarctica.

Tot pe harta mondială a turismului ecologic al gheţurilor se află localitatea Churchill, ce numără doar 923 de locuitori, complet izolată în golful Hudson, în nordul extrem canadian. Această localitate a devenit o “valoare certă” în domeniul turistic, în ciuda absenţei totale a căilor de acces care să lege acest sat de restul ţării.

Denumită “capitala mondială a urşilor polari”, mica localitate canadiană atrage de câţiva ani mulţi vizitatori, care pot să vadă, din câteva autobuze special amenajate, faimoşii urşi polari, specie despre care specialiştii spun că este în pericol de dispariţie.

Sursa: Mediafax

Muntele Tampa are de acum propria monografie

2009-03-13T14:17:00.001-07:00

Regia Locala a Padurilor Kronstadt, impreuna cu o echipa de specialisti aflati in coordonarea lui Oliviu G. Pop, au elaborat, in ultimele luni, “Monografia Rezervatiei Muntele Tampa”, “Ghidul Ecoturistului” si un pliant informativ cu privire la Muntele Tampa - rezervatie naturala.

Dan Olteanu, directorul Regiei Kronstadt, spune ca aceste materiale informative vor fi distribuite in diferite puncte turistice. “Ne gandim sa avem o colaborare si cu Inspectoratul Scolar Judetean Brasov in vederea editarii unui manual de educatie ecologica, iar din anul 2010 - 2011 sa fie introduse in programa scolara brasoveana ore de acest fel. Avem o rezervatie speciala, cu 400 de specii de plante, cu peste 100 de specii de fluturi si ar trebui sa fie cunoscute toate aceste lucruri”, sustine Dan Olteanu.
Aceste materiale informative au fost finantate printr-un proiect din Fondul de Mediu si au costat 130.000 de euro. Astfel, au fost realizate 3.000 de pliante si cate 2.000 de exemplare din monografie si din ghid. “In aceasta suma au intrat si toata partea de documentare, de masurare si tot ce a fost nevoie pentru realizarea proiectului. Daca va fi nevoie, aceste materiale se vor putea reedita”, a completat primarul George Scripcaru.

Regatul din adâncurile Mării Negre

2009-03-13T14:16:00.000-07:00

Bancuri de guvizi, hamsii şi căluţi de mare şi covoare de scoici îţi iau ochii. Algele se unduiesc în voia curenţilor, iar crabii mişună nestingheriţi în nisipul rece. Aşa arată regatul din adâncurile Mării Negre.

La intrarea în portul Constanţa se poate vedea epava unei nave, acoperită cu scoici.

Pentru a descoperi tărâmul fascinant din apă puteţi face sufundări alături de instructori de la şcoli de profil. Cursurile de scufundări costă între 60 şi 150 de lei, în funcţie de durată.

Susţine produse româneşti

2009-03-13T14:02:00.000-07:00

Timp de o lună, Europa FM oferă firmelor româneşti şansa de a se promova gratuit la cel mai ascultat post de radio din România.
Până pe 27 februarie, firmele româneşti se pot înscrie pe europafm.ro pentru a obţine publicitate gratuită la Europa FM.
Citeşte mai mult…

Bannere de mai multe dimensiuni aici.

Misterul din Peştera lui Epuran

2009-03-04T07:44:00.000-08:00

Peştera lui Epuran se găseşte în apropierea localităţii Jupâneşti, comuna Cireşu din Podişul Mehedinţi, componentă a complexului carstic al Proscaului.

Descoperirea acestei peşteri se înscrie printre cele mai interesante realizări speologice ale ultimului sfert de secol XX. Peştera Epuran se află la aproximativ 600 m SE de Jupâneşti, pe cursul râului Ponorat, la 425 m altitudine. Este o peşteră mare (3.604 m lungime), cu galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil şi altul inferior activ. Peştera este un complex de săli şi galerii, cu numeroase ramificaţii, cu blocuri de calcar prăbuşite. În Sala Urşilor se găsesc numeroase schelete de urs de peşteră, fixate în decursul timpului pe planşeu, cu cristale albe de calcit. Cea mai frumoasă zonă a peşterii este Galeria Comorilor, justificată prin bogăţia şi varietatea concreţiunilor. Intrarea este greu de găsit şi duce direct în prima sală, unde se pot admira resturi de ceramică, oase de animale domestice. Spre est coborâm printr-o galerie până la o strâmtoare denumită Strâmtoarea Speranţei şi de aici se parcurg târâş alte strâmtori până la Sala dintre Strâmtori, apoi la Sala Blocurilor Uriaşe. În continuare se pătrunde în Sala Urşilor, una dintre cele mai mari săli de peşteri, de aproape 60 mp, cu schelete de Ursus Spelaeus. Din Sala Prăbuşirilor se trece prin cea mai neplăcută parte a peşterii, Catacomba Înnămolită, şi se ajunge la Galeria Plăcilor de Nămol, iar în ultima parte peştera prezintă un perete dantelat din calcite, denumit Zidul Chinezesc. Majoritatea sălilor poartă denumiri sugestive precum: Fundătura cu Prăbuşiri, Portiţa Comorilor, Galeria Comorilor, Galeria cu Bazine, Feeria Apelor etc. Cel mai dificil sector al peşterii este Marele Ramonaj, unde înaintarea se poate realiza numai cu asigurare în coardă, la şase-şapte metri faţă de baza diaclazei. După parcurgerea acestor pasaje dificile se ajunge în Galeria Plăcilor de Nămol, înaltă şi largă, în care înaintarea este mult mai uşoară. Etajul inferior activ însumează circa 1300 m faţă de galerii. Timpul de parcurgere a etajului superior este de patru-cinci ore, iar a etajului inferior, de opt-zece ore. Explorarea peşterii necesită echipament special. Asemănătoare cu Peştera Topolniţei, Peştera lui Epuran prezintă o mare valoare ştiinţifică, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii.

Turismul distruge Insulele Galapagos

2009-03-04T07:41:00.001-08:00

Cand Charls Darwin a calcat pentru prima data pe minunatul taram al Insulelor Galapagos,natura era neatinsa,pura,ceea ce a dus la dezvoltarea celor mai fabuloase teorii stiintifice din toate timpurile.

Dupa 174 de ani de la aceasta mare descoperire, ecosistemul insulei sta sa se prabuseasca. Multimea de turisti care viziteaza Galapagos in fiecare an a dus la modificarea ecosistemului si chiar la disparitia unor specii de plante si animale unice in lume. Pe insula si in imprejurimi exista 106 specii, in afara de cele 450 care sunt considerate a fi in pericol si inca 90 care sunt considerate, oficial, vulnerabile.

Insectele si animalele introduse,de catre turisti,pe insula distrug diversitatea. Exista acum 748 specii de plante introduse,fata de cele 500 de plante native. Sobolanii negri,adusi ca pasageri clandestini,pe barca, au mancat ouale pasarilor, au distrus cuiburile si au intrat in competitie cu rozatoarele native, cum ar fi Soarecul Darwin, iar in anul 1996 acesta specie a fost declarata disparuta. Deasemenea pe insula mai exista doar 1538 de Pinguini Galapagos, singura specie de pinguini gasita in partea de nord a Ecuatorului. Un soi de malarie aviara distruge pasarile, in timp ce clima si pradarile pisicilor au redus populatia zburatoarelor.

Vizitatorii insulelor nelocuite trebuie sa fie insotiti de jandarmi, sa nu aduca mancare la ei si obligatoriu, sa se schimbe de haine pentru a evita introducerea semintelor pe tarm.

Controversa la cascada Purlin Brook, Australia

2009-03-04T07:38:00.000-08:00

Se pare că încălzirea globală şi minimizarea zonelor naturale duc la controverse pe tot cuprinsul globului în ceea ce priveşte păstrarea cât mai aproape de natural a zonelor protejate. O asemenea polemică s-a ivit şi la cascada Purling Brook din Australia, în urma protestului scris împotriva înfiinţării în zonă a unui skywalk.

Termenul acesta nu are o definiţie stabilită, dar se poate găsi sub forma unui pod / coridor cu podele de sticlă, construit în zone de mare atracţie turistică. Cel mai cunsocut este cel de la Marele Canion, construit în formă de potcoavă, fiind suspendat chiar deasupra prăpastiei.

Discuţiile pro şi contra pe orice temă legată de natură ajută foarte mult la răspândirea în lume la cât mai multe informaţii despre ecoturism, discuţii « verzi », mediu, conservare, etc şi oricare alt subiect ce contribuie la educarea populaţiei

În cazul cascadei de la Purling Brook, nemulţumirile au venit când construirea acelui skywalk era încă în fază de proiect. Grupul verde Gecko a protestat împotriva proiectului de turism, argumentând că îndeplinirea acestuia ar crea turism de masă într-o zonă ce are nevoie de protecţie pentru peisajul unic ce îl oferă. Preşedintele grupului Gecko, Rose Adams, a afirmat că zona este favorabilă ecoturismului pentru a păstra « valorile moştenite de acest platou, mai ales când se confruntă cu impactele necunoscute ale încălzirii globale. » Argumentele pro ecoturismului în zonă sunt că acesta din urmă funcţionează prin definiţie după principiul conservării naturii şi nu a distrugerii acesteia prin atragerea în masă a turiştilor, situaţie foarte probabilă în urma construirii unui skywalk.

Ca de obicei, în orice discuţie legată de natură şi conservarea ei, părerile sunt împărţite. Consiliul local admite că are nevoie să vadă un proiect înainte de a-l închide, mai ales că afacerile în zonă au un trend descendent şi este nevoie de o nouă atracţie pentru a ademeni vizitatorii.

Până şi opiniile oamenilor de rând sunt la fel de controversate, unii afirmând că au ajuns la saturaţie cu planurile ecologice, alţii dimpotrivă susţinând interesul grupului Gecko de a salva zona de un val turistic peste posibilităţile de suţinere ale acestuia.

În definitiv, aceste discuţii se află în mijlocul luptei pentru turismul mondial. Mai mult decât atât, reprezintă chiar argumentele pentru direcţia pe care o ia lumea în termeni de dezvoltare globală. Aceste discuţii nu se rezumă numai la situaţii locale, ci la educaţie, supravieţuirea animalelor şi peisajelor unice şi nu în ultimul rând la tendinţele oamenilor în general de a distruge mai mult decât a proteja.

Întrebarea care ar trebui pusă la finele unor astfel de discutii ar fi : continuăm în acelaşi ritm, străduindu-ne să salvăm orice, sau începem prin a ne schimba mentalitatea şi a lăsa în urma noastră numai urme de paşi, a lua cu noi numai amintiri şi a « omorî nimic mai mult decât timpul »?

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii in pragul deteriorarii de catre turisti

2009-03-04T07:36:00.000-08:00

Vegetatia Deltei are aspece variate. In anumite zone, vegetatia este atat de bogata incat apele apele apar ca ochiuri de oglinzi stralucind din vasta intindere de stuf sau printre zavoiaele razlete de salcie.

Vegetatia naturala este sub dominatia elementelor acvatice, iar apele Deltei se bucura de-o flora submersa, plutitoare si amfibie, garlele si canalele sunt pazite de un cordon de salcii si nu in ultimul rand in acest mirific peisaj prinde contur stufarisul care acopera suprafete intinse pana la linia orizontulu, oprindu-se ca un perete verde…

Delta Dunarii prin frumusetea peisajelor sale constituie o importanta zona de interes turistic.Ea a fost declarata rezervatie naturala de interes. De frumusetea acestor imagini se vis se bucura in fiecare vara turistii, care visiteaza acest ochi de salbaticie. Cu totii sunt bine primiti si tratati cu frumusetea pasarilor in zbor sau a pestilor sarind printre nuferi. Din pacate rasplata pe care o primesc vietuitoarele deltei nu este decat mizeria pe care o lasa turistii in urma… poluarea apei cu diverse cutii de suc sau de bere, ambalaje din plastic aruncate printre salcii, chiar locuri cenusii aparute in urma gratarelor de mititei.

Cum pot proteja locuitorii Deltei frumusetea si linistea de odinioara, daca turistii devin din ce in ce mai multi si din ce in ce mai needucati?

Articol de: kalvintaka
Website: http://kalvintaka.ecosapiens.ro
Bio: studenta in anul I UTM Drept sustin iubirea si pacea mondiala

Ţevi de scurgere devenite hotel sau Hotelul Reciclat

2009-02-16T15:24:00.000-08:00

Am văzut hoteluri extrem de sofisticate, în tot felul de locuri exotice dar acesta parcă le întrece pe toate. Sunt convins că toată lumea a văzut pe vreo margine de drum enormele ţevi de scurgere din beton, unele chiar abandonate şi lăsate în voia sorţii.

Dasparkhotel din Austria oferă cazare în acest tip de tuburi reabilitate pentru turiştii aventurieri. Chiar dacă te vei simţi ca o tânără ţestoasă ninja, dormind în canal, condiţiile sunt foarte primitoare. Alimentare la 220 V, pat dublu, fereastră panoramică spre cer, un perete decorativ, usă dublă, spaţiu de depozitare şi un pic de pace şi linişte. Recepţia hotelului este situată la câţiva paşi oferă şi alte servicii (inclusiv baia). Dasparkhotel sau hotelul reciclat, este o îmbinare între un camping şi un hotel capsulă dar cu suficient spaţiu ca să se evidenţieze.

Prapastiile Zarnestilor in pericol!!

2009-02-16T15:23:00.000-08:00

În Carpaţii Meridionali, în apropierea localităţii Zărneşti, se află un loc ce se poate descrie pe scurt, astfel: linişte ademenitoare, pustiu hipnotizant, spectacol al naturii. Şi toate acestea în masivul Piatra Craiului, în Prăpăstiile Zărneştilor, unde există cea mai impresionantă creastă calcaroasă din ţară, având peste 22 de km lungime.

Auzindu-i numele - Prăpăstiile Zărneştilor - ai crede că urmează un pustiu în care s-ar putea să te pierzi uşor-uşor. Şi totuşi, aici găseşti un loc ce te surprinde la fiecare pas. Până la urmă fiecare pustiu îşi are taina sa.

Pe drumul pietruit, păşeşti încet, uimit şi temător, aşteptând să ţi se şoptească povestea… Privirea ţi se ridică spre acele creste impunătoare, îmbrăcate din loc în loc cu brazi. Stâncile imense par a fi zidurile unei fortăreţe proiectată de CRAI să atingă marea înspumată de nori.

Liniştea ce te împresoară ademenitor şi te determină să mergi hipnotizat mai departe, se pierde încet şi auzi susurul unui pârâu firav. Spectacolul se însufleţeşte odată cu apariţia unui gândac ce îşi măsoară clipele în paşi agale şi se opreşte în dreptul unei bucăţi de lemn, special pentru a fi fotografiat.

De o parte şi de alta a cărării pietruite, observi vrăjit micile flori ce se ascund sfioase printre firele de iarbă brumată. Nici urmă deocamdată de vestita garofiţă a Pietrei Craiului. Şi asta pentru că fiecare mister ţi se dezvăluie treptat.

STOP!!! Se pare că povestea nu îşi va mai urma cursul în filele îngălbenite de vreme, din sufletele celor ce au fost învăluiţi pentru câteva clipe de vraja Prăpăstiilor Zărneştilor.

Acum se scrie un alt coşmar al naturii, pe cele mai albe pagini ale noilor proiecte ce vizează construcţia unor staţiuni pentru schi în parcuri protejate prin lege. “Realizarea facilităţilor pentru schi îndepărtează zone mari de pădure, pentru a face loc pârtiilor, drumurilor de acces şi infrastructurii, reducând şi fragmentând astfel habitatul vieţii sălbatice“, a declarat Andreas Beckman, director al programului Dunăre-Carpaţi, din cadrul WWF (World Wildlife Fund).

În ce fel se justifică o astfel de investiţie este greu de găsit un răspuns care să nu sfideze logica… Sunt prea mulţi cei ce trăiesc mirajul banilor, gândindu-se la prezent şi la viitorul apropiat şi prea puţini cei care încearcă să protejeze natura, gândindu-se la viitorul îndepărtat.

Grădinile Raiului sunt în pericol

2009-02-16T15:22:00.000-08:00

Rezervaţii naturale de vis din Europa, locuri în care trăiesc specii unice de plante şi animale, sunt declarate arii protejate şi au nevoie de fonduri pentru conservare. Fiordurile norvegiene, apele de cristal ale Lacului Baikal sau cascadele din Croaţia sunt doar câteva dintre spaţiile naturale din Europa care trebuie protejate.

1. Fiordurile din Norvegia
Parcul Naţional Plitvice din Croaţia, situat între oraşele Zadar şi Zagreb, se află în interiorul unui platou carstic şi este una dintre cele mai mari rezervaţii naturale protejate din Balcani.

Plitvice, aflat pe Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, se întinde pe o suprafaţă de peste 100 de kilometri şi a captat atenţia naturaliştilor cu sute de ani în urmă, când, în aceste locuri, a fost observat un tuf calcaros care influenţa creşterea plantelor.

În Parcul Plitvice se află 16 lacuri, legate parcă între ele de zeci de cascade spectaculoase, unele formate recent, iar frumuseţea lor este greu de redat în cuvinte. Sunt cunoscute sub numele de „Lacurile de sus“ şi „Lacurile de jos“ şi sunt separate natural prin diguri de roci sedimentare ce s-au format prin depunerea în straturi a muşchilor, algelor şi bacteriilor.

2 .Insulele Eoliene din Italia au plaje negre din lavă răcită şi o vegetaţie luxuriantă

Culoarea lacurilor se schimbă constant, de la azuriu la verde, gri sau albastru, în funcţie de cantitatea de minerale sau microorganisme din apă sau de razele soarelui, ce strălucesc pe întinderea apelor stătătoare care duc până la mal peşti de apă dulce şi raţe sălbatice.

Baikal, cel mai vechi lac din lume

O altă minune naturală a lumii este Lacul Baikal. Aflat în Siberia, cel mai vechi şi cel mai adânc lac din lume s-a încălzit alarmant în ultimii 60 de ani, iar cele 2.500 de specii de animale şi plante, multe dintre ele unice în lume, se află în pericol.

Peştele uleios, una dintre speciile cele mai neobişnuite care trăiesc în acest lac, a fost găsit şi la 1.000 de metri adâncime, este complet transparent, iar jumătate din corpul său este compus din ulei. Printre speciile endemice se mai numără şi foca de Baikal, una dintre puţinele foci de apă dulce.

Schimbările climatice, după cum declară specialiştii, afectează întregul lanţ trofic, care s-ar putea schimba, iar poluarea care ameninţă serios această regiune reduce puritatea apei din Baikal, prin care se poate vedea clar la o adâncime de 12 metri.

3 Cei mai mari flamingo trăiesc în Camargue.

Vârsta lacului este estimată de geologi la 30 de milioane de ani, iar apele sale sunt atât de limpezi şi curate, datorită mişcării naturale continue a curenţilor atât pe verticală, cât şi pe orizontală.

Înscris în anul 1996 în patrimoniul UNESCO, lacul, de origine tectonică, reprezintă şi rezervorul pentru centralele hidroelectrice de pe cursul râului Angara, aflat la nord de Baikal.

Fiordurile norvegiene, în patrimoniul UNESCO

Fiordurile norvegiene sunt unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din lume. Sognefjord, cel mai lung fiord din Norvegia, şi al doilea din lume, dar şi cel mai adânc, şi Geirangerfjord, renumit pentru frumuseţea peisajelor, sunt incluse din anul 2005 în patrimoniul UNESCO.

Norvegia este una dintre puţinele ţări din lume care au fiorduri, crestături adânci de-a lungul ţărmurilor, formate de gheţari prin erodare, cu milioane de ani în urmă, iar peste aceste golfuri adânci şi strâmte norvegienii au construit poduri.

Lyse este cel mai spectaculos, dar şi cel mai periculos fiord, iar drumul până la acest platou ce se află la 1.000 de metri deasupra mării este întortocheat, cu porţiuni de zăpadă care străluceşte şi în timpul verii. Norvegia este, de asemenea, şi tărâmul fascinantului spectacol al aurorelor boreale, fenomen care are loc tot timpul anului.

Parcul Retezat, minune naturală

4 Lacul Baikal are peste 30 de milioane de ani, iar în apele sale trăiesc peste 2.500 de specii de plante şi animale

Fundaţia „Noile şapte minuni ale lumii“, înfiinţată de regizorul canadian Bernard Weber, a lansat pe internet un ambiţios proiect dedicat sprijinirii şi conservării rezervaţiilor naturale din toată lumea.

Locuri de vis de pe harta lumii, care se află însă în pericol, sunt postate pe o listă, iar vizitatorii sunt rugaţi ca, prin votul lor, să ajute la desemnarea celor şapte noi minuni naturale ale omenirii care au nevoie de fonduri pentru a nu fi lăsate în paragină. Pe această listă se află şi România, pentru care a fost propusă Rezervaţia Naturală din Parcul Naţional Retezat.

Camargue este denumită „delta“ francezilor

Rezervaţia naturală Camargue, locul în care Rhonul se varsă în Mediterana, denumită şi „delta francezilor“, este una dintre cele mai umede zone din Europa, cu mlaştini întinse şi heleştee care împrăştie un miros neobişnuit, de sare.

Păsări dintre cele mai diverse specii, cum ar fi găinile sălbatice sau păsările-de-mare, au găsit un adevărat paradis la Camargue, deşi vara, când soarele străluceşte puternic, ţânţarii sunt, aici, adevăraţii stăpâni.

Insulele Eoliene

5 .În Parcul Plitvice se află 16 lacuri naturale, legate între ele de zeci de cascade spectaculoase

Rezervaţia este nominalizată în campania iniţiată de site-ul „Noile şapte minuni ale lumii“. Arhipelagul vulcanic al Insulelor Eoliene, care se află la nord-est de Sicilia, este cotat într-un top al frumuseţii şi al bogăţiei naturii, alături de Insulele Santorini, drept cel mai remarcabil lanţ de insule verzi din Marea Mediterană.

Din sutele de insule ale arhipelagului, cu vegetaţie luxuriantă, numai şapte sunt locuite în imensitatea mării care se loveşte de plajele negre, ivite din lava răcită.

Invazia gunoaielor izgoneşte turiştii străini

2009-02-16T15:20:00.000-08:00

Deşi România ocupă un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte potenţialul ecoturistic, gunoaiele aruncate peste tot, inclusiv pe pajiştile montane, ne alungă turiştii din ţară. Autorităţile nu au reuşit să pună la punct un program coerent de strângere a gunoaielor din ţară.

Observarea păsărilor sau a animalelor sălbatice în mediul lor natural de viaţă, vizitarea peşterilor, plimbările cu bicicleta sau cu căruţa sunt numai câteva dintre activităţile promovate prin ecoturism.

Cei care practică acest tip de turism vizitează ariile naturale pentru a învăţa sau a participa la activităţi care nu au efecte negative asupra mediului şi sunt încântaţi de ideea ca banii lor să fie cheltuiţi în satele din România stimulând economia locală.

Zone precum Retezat – Haţeg, Apuseni sau Delta Dunării plasează România pe un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte potenţialul ecoturistic, potrivit lui Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România (AER). El spune că în ţara noastră acest tip de turism este practicat, dar nici pe departe la adevărata sa capacitate.

Peturile au invadat cursul apelor

Gunoiul care a invadat practic fiecare colţişor al acestei ţări este una dintre marile probleme căreia trebuie să-i facă faţă un tour-operator român atunci când organizează un program ecoturistic în România. „Va reprezenta, în scurt timp, un motiv pentru care străinii nu vor dori să mai vină în România, dacă nu se iau măsuri urgente şi de lungă durată“, avertizează Andrei Blumer.

Situaţia este cu atât mai revoltătoare cu cât, în ceea ce priveşte natura şi cultura rurală, România este încă o ţară frumoasă.

Cea mai mare populaţie de urşi, lupi şi râşi din Europa se află aici. În plus, avem aproape 900 de arii naturale protejate. Toată bogăţia naturală a României a căzut însă pradă peturilor, cutiilor de bere şi ambalajelor de toate soiurile.„O Românie mai murdară decât acum nu am mai avut niciodată“, spune Andrei Blumer. El ne-a povestit cum un tour-operator britanic a părăsit pur şi simplu România pe motiv că nu mai este ţara pe care a cunoscut-o la un moment dat. Gunoaiele ajung şi la peste 2.000 de metri altitudine, pe vârful munţilor.

Peturile au invadat cursurile râurilor, iar ATV-urile dau peste turişti atunci când aceştia vor să se lase încântaţi de frumuseţea ariilor noastre protejate. Andrei Blumer se arată revoltat de faptul că poteci turistice dispar printre cioturile de copaci rămase în urma defrişărilor barbare, iar odată cu pădurea dispare şi valoarea economică care ar trebui să fie dată de turism acelei zone.

„Betoanele sub formă de case de vacanţă sau hotelaşe au început să invadeze natura aproape peste tot acolo unde e un pic de privelişte frumoasă, în cele mai multe cazuri într-o sfidare totală a «teoriilor» de urbanism şi funcţionalităţii de extravilan a terenurilor“, mai spune preşedintele AER. Circulaţia rutieră scăpată de sub control este o altă problemă care face din România o destinaţie nesigură. Acesta este „balaurul cu multe capete“ cu care tour-operatorii se luptă de fiecare dată pentru a putea aduce în ţară vizitatori străini.

Serviciile, nepregătite să ofere ecoturism

Cel puţin 20 de tour-operatori care sunt membri AER promovează şi practică ecoturismul. Prin intermediul acestora, anul trecut au vizitat zonele ecoturistice ale României peste 10.000 de turişti străini. „Numărul este cu atât mai semnificativ, cu cât impactul economic este multiplicat în zonele rurale“,susţine Andrei Blumer.

Însă un motiv pentru care străinii nu aleg încă România într-o proporţie mai mare este legat şi de faptul că, până acum, România nu era considerată o ţară atractivă cu o imagine coerentă de destinaţie turistică şi cu servicii turistice ce pot să ofere străinilor ceea ce ei nu au în ţara lor: natură şi cultură rurală autentică.

Numărul străinilor, dar şi al românilor care caută să-şi petreacă timpul în natură, este din ce în ce mai mare, potrivit lui Andrei Blumer. Cu toate acestea, nu se creează o cerere suficientă astfel încât agenţiile de turism din ţară să promoveze produsele ecoturistice.

O vizită la câteva dintre agenţiile din centrul Capitalei (Adria Travel, Cardinal Travel, Fun Travel) ne-a făcut să înţelegem nu numai că nu este identificată cererea pentru produsele sau destinaţiile ecoturistice, ci şi faptul că inclusiv reprezentanţii agenţiilor nu prea ştiu despre ce este vorba.

„Nu putem vorbi despre destinaţii ecoturistice în România, ci de produse ecoturistice în anumite zone“, mai spune Andrei Blumer.

Eco-sejururi în zonele pitoreşti ale ţării

Tour-operatorii membri ai Asociaţiei de Ecoturism din România organizează frecvent eco-sejururi în zonele româneşti cu potenţial ecoturistic. Ei aduc străini în ţara noastră şi le prezintă şi o altă faţă a României. Absolute Carpathian, Apuseni Experience, Roving România, Carpathian Tours, DiscoveRomania sunt câţiva dintre membrii AER care se ocupă cu organizarea sejururilor de tip ecoturistic.

Potrivit lui Andrei Blumer, zona Retezat – Haţeg, Apusenii cu Munţii Pădurea Craiului, Maramureşul, Bucovina, zona Munţilor Călimani şi Rodnei, Tuşnad, Harghita, Delta Dunării şi Munţii Măcin, dar şi zona săsească sunt regiuni unde ecoturismul este practicat.Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, persoanele care caută programe ecoturistice au între 30 şi 69 de ani, au studii superioare şi venituri peste medie.

Principalele ţări furnizoare de ecoturişti sunt Marea Britanie, Franţa, Germania, Austria, Olanda, Suedia şi Norvegia. “Aceste ţări sunt afectate de criza economică, totuşi România are posibilitatea de a atrage turişti străini şi români dacă va reuşi să menţină preţurile accesibile şi să ofere produse unice pe piaţa europeană de turism”, încheie Andrei Blumer.

O Românie mai murdară decât acum nu am mai avut niciodată

Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România

Elefanţi albi în munţii verzi

2009-01-28T02:00:00.000-08:00

După cum reiese din studiul WWF “Elefanţi Albi în Munţii Verzi: Dezvoltarea staţiunilor de schi în Bulgaria, România, Slovacia şi Ucraina”, majoritatea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii de schi din Europa Centrală şi de Est riscă să creeze `elefanţi albi`, prin investiţia în proiecte ale căror costuri, financiare, sociale şi de mediu, le depăşesc utilitatea.

Andreas Beckmann, directorul adjunct al programului WWF Dunăre-Carpaţi România, rezumă poziţia organizaţiei faţă de aceste demersuri: “Faptul că autorităţile invocă beneficiile economice care provin din dezvoltarea staţiunilor de schi drept o justificare pentru impactul negativ asupra mediului este o mare iresponsabilitate. Ar trebui ca atenţia să fie concentrată asupra modalităţilor în care ţările şi comunităţile pot valorifica economic capitalul natural, fără însă a-l distruge”.

Controversa legată de aceste proiecte începe cu faptul că ele reprezintă o ameninţare gravă la integritatea zonelor protejate ale continentului. Construirea facilităţilor pentru schi presupune defrişarea unor suprafeţe foarte întinse de pădure pentru amenajarea pârtiilor, drumurilor de acces şi a infrastructurii . În România, un program naţional prevede construirea unor pârtii de schi în opt parcuri naţionale, incluzând Retezat şi Piatra Craiului. Per total, pârtiile aprobate pentru ţara noastră se regăsesc în proporţie de 20% în parcuri naţionale şi naturale şi de 50% în arii protejate Natura 2000.

Pe de altă parte, încălzirea globală afectează Europa Centrală şi de Est într-un ritm tot mai accelerat, ceea ce pune la îndoială profitabilitatea, pe termen mediu şi lung, a acestor investiţii. Conform unui studiu publicat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, aproape două treimi dintre staţiunile din Alpi au fost închise din cauza lipsei zăpezii, consecinţă directă a schimbărilor climatice. Mai mult, se preconizează că, în următoarele decenii, temperatura globală va creşte în medie cu cel puţin 2 grade Celsius. În pofida acestor riscuri, majoritatea staţiunilor din regiunea noastră urmează a fi localizate la altitudini de sub 1500 de metri, nivel considerat în Alpi drept minimum la care o pârtie poate fi considerată viabilă, din punctul de vedere al cantităţii de zăpadă necesară. Pe lângă urmările dezastroase asupra ariilor protejate, proiectele de dezvoltare a staţiunilor de schi din România se află aşadar sub ameninţarea de a constitui un adevărat fiasco economic.

Paradoxul face ca tocmai factorul economic să fie cel care a decis zonele incluse în planul de dezvoltare. Statisticile indică însă o scădere de 10% a căderilor de zăpadă din ultimii 100 de ani, şi prevăd o diminuare tot mai accentuată pentru următorii 50, ceea ce va face ca o mare parte dintre pârtii să fie neutilizabile într-un viitor nu foarte îndepărtat. Zăpada artificială, soluţia de salvare în acest caz, ridică, la rândul ei, o mulţime de probleme. Spre deosebire de zăpada naturală, cea artificială nu este compusă din fulgi, ci din cristale, ceea ce încetineşte procesul de topire, modificând scurgerea apelor şi concentraţia de minerale. Deşi aparent minore, aceste transformări pot avea, pe termen lung, consecinţe grave asupra florei şi faunei. În plus, amenajarea pârtiilor artificiale presupune un consum imens de apă şi electricitate, o altă consecinţă gravă asupra mediului.

O mare parte din responsabilitatea acestor proiecte o au guvernele, care le permit şi chiar le susţin, în pofida pierderilor ecologice iminente şi în condiţiile în care, economic vorbind, viitorul acestora este incert. Majoritatea planurilor de dezvoltare sunt realizate prin sprijin public, uneori prin susţinere politică, chiar şi în cazul activităţilor ilegale. Primul ministru al Bulgariei, care a inaugurat un asemenea proiect în luna septembrie, este numai un exemplu. De altfel, majoritatea fondurilor alocate acestor proiecte de dezvoltare provin din sursele Uniunii Europene, ceea ce ridică problema unor speculaţii şi interese.

Francesco Frangialli, secretarul general al Organizaţiei de Turism din cadrul Naţiunilor Unite, declara la un moment dat că schimbările climatice sunt reale, efectele lor sunt dovedite, iar sectorul turistic ar trebui să joace un rol în găsirea unor soluţii. WWF susţine întru totul această afirmaţie. Autorităţile publice, inclusiv insituţiile europene, trebuie să analizeze aceste planuri de dezvoltare din perspectiva beneficiilor pe termen lung. La rândul lor, dezvoltatorii şi finanţatorii proiectelor ar trebui să adopte o atitudine precaută înaine de demararea lor, luând în calcul, înainte de estimarea profitului, toţi factorii care le-ar putea afecta investiţia. Practicanţii de schi, pe de altă parte, au responsabilitatea morală de a nu încuraja acele staţiuni şi amenajări care afectează mediul înconjurător şi cu atât mai puţin pe cele ilegale.

Ecoturism - Turism durabil

2009-01-28T01:59:00.000-08:00

Turismul durabil înseamnă abilitatea destinaţiei turistice de a rămâne competitivă împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară şi să-i fidelizeze ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural şi a fi într-un permanent echilibru cu mediul ambiant.

Organizaţia Mondială a Turismului,Asociaţia de Turism ASIA-PACIFIC,World Travel and Tourism Council(WTTC) se numără printre organizaţiile internaţionale şi regionale care dezvoltă politici şi linii directoare cu privire la conservarea şi protejarea resurselor naturale.Chiar industria hotelieră a iniţiat o mişcare agresivă pentru combaterea pierderilor în utilizarea apei şi energiei,reducând utilizarea chimicalelor în spălătorii şi sporind folsirea de materiale reciclabile ca hârtie igienică,săpun etc.

În publicaţia Organizaţiei Mondiale A Turismului “Turismul în anul 2010″ se constată că secolul XXI-lea se confruntă cu două mari probleme:

-1. o mare responsabilitate şi un respect profund pentru populaţiile destinaţiei gazdă şi pentru cultura lor.

-2. o mare responsabilitate a celor care călătoresc reflectând noi modalităţi de consum,o atenţie în creştere acordată de către turişti educaţiei.

De aceea, turismul durabil reflectă 3 aspecte importante:

a.calitate - turismul durabil prevede o experienţă valoroasă pentru vizitatori,îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă şi protejând mediul;

b.continuitate - turismul durabil asigură continuitate resurselor naturale pe care se bazează şi o continuitate a culturii comunităţii gazdă cu experienţe satisfăcătoare pentru vizitatori

c.echilibru - turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice,ale partizanilor mediului şi comunităţii locale.

Scopurile turismului durabil sunt:

-să îmbunătăţească calitatea vieţii comunităţii gazdă

-să prevadă echitate intra şi între generaţii

-să protejeze calitatea mediului prin menţinerea diversităţii biologice şi a sistemelor ecologice

-să asigure integritatea culturală şi coeziunea socială a comunităţii

-să prevadă experienţe de o înaltă calitate pentru vizitatori.

Turismul viitorului nu poate fi decat TurismVerde!

2009-01-28T01:57:00.000-08:00

Ecologic! Sau Ecoturism! Deocamdata nu exista un consens general asupra conceptului de ecoturism.
In lipsa unei definitii universale, Asociatia Ecologica Turismverde incearca sa rezume intr-o fraza scurta cateva caracteristici ale Turismului Verde :
Forma de turism cea mai putin daunatoare mediului, in care principala motivatie a turistilor este observarea naturii, doar in schimbul respectului fata de ea.
Pentru a pune in opera aceasta definitie a luat fiinta in Romania un ONG cu obiective indraznete menite sa duca turismul din Romania la nivel european.

Posesoare a Certificatului de inscriere a persoanei juridice fara scop patrimonial nr 110/27.10.2008 eliberat de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, CIF nr. 4703520, Asociatia Ecologica Turismverde cu sediul
in Bucuresti, str.Garlei, nr 81, Corp B (Universitatea
Bioterra) Sector 1, este o organizatie non-profit, independenta, neafiliata politic sau religios.

Viziunea organizatiei este acea, a unei lumi in care TURISMUL, se dezvolta in respect si armonie fata de NATURA, aportand in schimbul beneficiilor oferite de aceasta, contributia fiecarui actor din turism, in protejarea si imbunatatirea valorilor naturale, ca baza al unui mediu de trai sustenabil.

Misiunea organizatiei este de a contribui la dezvoltarea durabila a Romaniei ca parte integranta a Uniunii Europene in care traim, astfel incat, generatiile viitoare sa se poata bucura de cel putin aceleasi beneficii oferite de natura, ca si noi.
Pentru infiintarea INSTITUTULUI DE CALITATE ECOLOGICA IN TURISM (I.C.E.T) ca Organism unic si independent de Certificare ecologica a serviciilor turistice, Asociatia Turismverde promoveaza acele actiuni orientate spre gasirea echilibrului intre dezvoltarea turismului, ca unul dintre principalele motoare ale economiei romanesti si protectia mediului natural - garantie a continuitatii vietii pe acest pamant.
Principiile dezvoltarii durabile Turismverde, extinse progresiv si altor tipuri de activitati, operatiuni, institutii si proiecte turistice, conventionale si alternative turismului ar trebuii sa devina promotorul managementului tuturor resurselor turistice in asa
fel incat nevoile de a calatorii sa poata fi satisfacute cel putin prin mentinerea integritatii proceselor biologice, a diversitatii si in speta a sistemelor de mentinere a calitatii vietii.

Daca nu, cine polueaza plateste!

Si acest principiu sta la baza strategiei de mediu in multe tari avansate. Intre dezvoltarea turismului, starea mediului inconjurator si sanatatea oamenilor trebuie sa existe si la noi in tara o stransa legatura.

In conditiile civilizatiei contemporane, Asociatia Ecologica Turismverde doreste sa ajute ca ele sa se si interconditioneze reciproc.
Un standard turistic elevat, in conditiile unui mediu degradat devine un nonsens.

Ex:prin programul SAPARD (si nu numai) sau accesat fonduri europene pentru constructia de “pensiuni”. Multe dintre ele adevarate “viloaie”. Ce s-a intamplat?
Am asistat astfel la fenomenul de transfer al vilelor din mediul urban in mediul rural, accentuand si mai mult criza existenta dintre mediul construit de om si cel natural.
Si exemple mai sunt. Din pacate!
Asociatia Ecologica Turismverde prin membrii si voluntarii sai, militeaza pentru transmiterea respectului fata de natura si crede in potentialul fiecarei persoane atunci cand presteaza sau este
beneficiarul unui serviciu turistic si, de asemenea crede in vointa acestora de a adopta neobligat o atitudine protectoare fata de mediul natural.
Ecoturismul salveaza natura fata de turist, iar Turismverde salveaza turistul de…autodistrugere!

Extras din Statutul Asociatiei: „Rezultanta finala a Asociatiei Ecologice Turismverde, prin înfiintarea I.C.E.T.-ului ca Organism Unic si Independent de stabilire a calitatii ecologice a prestarii turistice locale este, SÄNÄTATEA MEDIULUI NATURAL si implicit
sanatatea OMULUI.”

In munca noastra ne bazam pe lucrul in echipa si pe comunicarea deschisa si impartasim valori fundamentale dublate de transparenta. Abordarea noastra se doreste intotdeauna constructiva si orientata spre solutii benefice tuturor partilor (turism-mediu-agricultura).

Parcul Naţional Retezat reprezintă România în cursa minunilor naturale ale lumii

2009-01-28T01:56:00.000-08:00

Parcul Naţional Retezat s-a calificat în cursa pentru cele şapte minuni naturale ale lumii, lansată de o fundaţie canadiană.

Această fundaţie a demarat o campanie la nivel mondial pentru alegerea a şapte minuni naturale ale lumii. În concursul care a debutat în anul 2007, România s-a înscris cu trei arii protejate: Peştera Scărişoara, fluviul Dunărea şi Parcul Naţional Retezat. În luna decembrie a anului trecut, pe baza voturilor primite, ţara noastră a rămas în cursă cu Parcul Naţional Retezat. În acest prim parc naţional din România, creat în 1935, se găsesc aproximativ 1.100 de specii de plante, ceea ce reprezintă peste o treime dintre plantele din ţara noastră. Totodată, Parcul Naţional Retezat are optzeci de lacuri şi peste douăzeci de vârfuri mai înalte de 2.000 de metri. Până în 7 iulie 2009 se poate vota Retezatul, pentru a se califica între primele 77 de semifinaliste. Dintre acestea, un comitet coordonat de conducerea UNESCO va selecta 21 de finaliste, care vor fi anunţate în 21 iulie 2009. Începând din 21 iulie 2009 până în 2011, cele 21 de finaliste vor fi supuse din nou votului publicului pe site-ul http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees.

MINUNILE NATURALE ALE LUMII: Pledoarie pentru candidatura Munţilor Retezat

2009-01-28T01:54:00.000-08:00

Cei care cunosc munţii Retezat spun că e cel mai frumos loc pe care îl ştiu şi sunt gata să o demonstreze. EVZ vă prezintă cel puţin şapte argumente care arată că aşa este.

Parcul Naţional Retezat a intrat în cursa demarată de Fundaţia New 7 Wonders pentru a fi alese cele şapte minuni naturale ale lumii. Demersul aparţine Fundaţiei New 7 Wonders, acelaşi organism care a reuşit, cu doi ani în urmă, după o campanie similară, să stabilească cele 7 minuni ale lumii contemporane (obiective create de om).

Până la 7 iulie, din totalul de 261 de minuni naturale rămase în cursă, vor fi alese 77, în urma votului exprimat pe internet (http://www.new7wonders.com/ nature/en/vote_on_nominees/). Acestea vor fi evaluate de un comitet de experţi, care, pe 21 iulie, va stabili 22 de finaliste. Selecţia finală va fi efectuată tot prin vot popular exprimat pe internet. Rezultatul va fi anunţat în 2011.

EVZ vă prezintă 7 motive pentru care Parcul Naţional Retezat merită să facă parte dintre cele 7 minuni.

Arie protejată de 65 de ani

Parcul Naţional Retezat (PNR) este primul de acest fel din România, fiind înfiinţat încă din 1935 pe suprafaţa iniţială de 100 de kilometri pătraţi a fostului domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală. Caprele negre erau protejate încă de pe atunci, pentru a fi apoi vânate, motiv pentru care de la începutul veacului trecut fuseseră stabilite zone în care păşunatul era interzis.

Acum, Parcul are 380 de kilometri pătraţi, zonele în care păşunatul este interzis au fost menţinute, ba chiar extinse. PNR este parte a organismului mondial PAN-PARKS, care reprezintă parcurile naturale importante de pe mapamond, iar în Europa mai sunt doar alte 9 astfel de zone. Anul trecut, Consiliul Europei a acordat Parcului Naţional Retezat „Diploma de Excelenţă pentru Arii Protejate“.

Turism nemecanizat

Comuniştii însă au reuşit să altereze din frumuseţea zonei. În 1974 s-a început construirea barajului de la Gura Apei (situat la marginea vestică a Parcului). Debitul Râului Mare nu era însă suficient pentru a umple acumularea ce se dorea a fi făcută prin ridicarea unui baraj de arocamente pentru a cărui construcţie s-a folosit un volum de piatră de trei ori mai mare decât în cazul Piramidei lui Keops. Aşa s-a decis săparea unui tunel de aducţiune de la Râuşor lung de 23 de kilometri.

Spre ambele capete ale tunelului există acum drumuri asfaltate, drumuri care au încurajat apariţia de cabane încă din anii ’80. „Vrem să păstrăm mediul acesta natural şi să combatem orice tentativă de mecanizare a turismului în Retezat. Am acceptat drumul Câmpul Lui Neag - Herculane («drumul lui Băsescu», care intră în parc pe o porţiune totală de 2 km - n.red.) abia după ce s-au realizat pasaje subterane şi supraterane speciale pentru animale. Dorim să închidem şi celălalt drum, pe la Gura Apei, în dreptul cabanei Rotunda. Nu prea avem şi nici nu vrem să dezvoltăm capacităţi de cazare în centrul Parcului, ci doar la marginile lui. Nu vrem maşini aici, pentru că, dacă apare o maşină, apare şi o ladă de bere, mai apar şi zeci de PET-uri şi aşa mai departe. Nu vrem nici telecabină şi nici telescaun. Retezatul trebuie să rămână un loc pentru excursiile făcute cu pasul“, spune Zoran Acimov, directorul Administraţiei PNR.

Frumuseţile întâlnite la fiecare pas pe orice traseu turistic din Retezat îi fac pe cei mai mulţi dintre vizitatori să-şi ducă gunoiul într-o pungă agăţată de rucsac. Nici măcar un chiştoc de ţigară nu se aruncă pe jos, iar cine o face are conştiinţa încărcată după aceea.

Creste spectaculoase

Un urcuş de la Cârnic la Pietrele, apoi la Genţiana şi până pe Şaua Bucurei te epuizează. Când ajungi sus însă constaţi că te afli într-o cu totul altă lume. La fel se întâmplă dacă alegi să urci de la Râuşor pe Retezat.

Priveliştea oferită la nord de Ţara Haţegului, iar la sud de celelalte vârfuri şi creste ale masivului îţi taie răsuflarea, dacă respiraţia nu-ţi este deja îngreunată de puternicele rafale de vânt. Vântul este de fapt principalul actor la peste 1.900 de metri. El continuă să modeleze stâncăria vârfurilor şi încurajează îngheţul. Majoritatea vârfurilor de peste 2.000 de metri ale Retezatului stau îngheţate între 250 şi 275 de zile pe an.

Cele 80 de lacuri

Cu cele aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat deţine aproape 40 la sută dintre lacurile glaciare de pe teritoriul României. Lacurile, alimentate de zăpada topită a crestelor, oferă privelişti de vis.

Una dintre cele mai spectaculoase este cea de pe traseul dintre Bucura şi Zănoaga. Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Florica, Viorica, Ana şi Lia se înşiră pe versantul sudic al Judelui, iar „căldarea“ formată între Judele şi Peleaga este dominată de Bucura, cel mai întins lac glaciar din România (aproape 9 hectare). Cel mai adânc lac glaciar este însă Zănoaga, 29 de metri; aici se înregistrează şi cel mai mare volum de apă, aproape 700.000 de metri cubi.

Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente în căldări, pe trepte de versanţi, în complexe sau izolate şi concentrarea lor într-un singur masiv muntos atrage an de an nu numai admiraţia turiştilor, ci şi atenţia oamenilor de ştiinţă.

OCHI DE APĂ. Unul dintre lacurile glaciare din Căldarea Bucurei

Ţara lui pinus cembra

O treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul României se regăseşte în Retezat. Cele aproape 1.200 de specii de plante fac ca arealul să fie renumit şi în rândul botaniştilor. Interesul acestora pentru Retezat s-a manifestat încă din a doua jumătate a secolului al XVlll-lea.

De atunci şi până acum, în Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifice doar Carpaţilor, iar mare parte dintre ele se pot găsi numai aici. Pentru acestea din urmă nu există denumiri populare. Cercetătorii le-au botezat după numele plantelor înrudite, adăugându-le specificaţia „retezatensis“. De asemenea, în Retezat se află cea mai mare concentraţie de pinus cembra, numit popular zâmbru, un conifer din specia pinilor.

Râsul, capra neagră şi marmota

Parcul Naţional Retezat adăposteşte 55 de specii de mamifere (dintre care 22 sunt ocrotite de lege) şi oferă condiţii bune pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari ale Europei (lupi şi râşi). Caprele negre, cerbii şi căpriorii sunt şi ei bine protejaţi de munte. Porţiunea calcaroasă a masivului este şi acum folosită de urşi ca adăpost pe timp de iarnă.

Pisicile sălbatice fac şi ele parte din bogăţia faunistică a zonei la care, recent, s-au adăugat şi marmotele (20 de exemplare de marmotă alpină din Alpii Austrieci au fost introduse în Parc în urma unei acţiuni a Academiei Române, în zona Lacului Gemenele. Acum, marmote se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare importante ale masivului). Numărul total al speciilor de animale care trăiesc în Parcul Naţional Retezat este de ordinul miilor.

ANIMALE PROTEJATE. Capră neagră fotografiată lângă Tăul Negru

Pentru mulţi înseamnă „acasă“

30 la sută dintre turiştii care vin anual în Retezat sunt străini. Administraţia PNR nu are încă un sistem de evidenţă a turiştilor, dar se pare că cei mai mulţi provin din Cehia şi Ungaria. Străinii spun că vin în Retezat pentru două lucruri importante: frumuseţea peisajelor şi „sălbăticia“ zonei.

Pentru localnici, hunedoreni sau români pur şi simplu, imaginea Retezatului este echivalentă cu noţiunea de „acasă“. „Ori de câte ori văd Retezatul dinspre Simeria ştiu c-am ajuns acasă. Aerul se schimbă, totul în jurul meu se schimbă. Oricât aş fi de obosit când ajung, cu trenul sau cu maşina, mă simt mult mai bine doar uitându-mă la Retezat“, spune Gheorghe Băiţă, un haţegan de 62 de ani.

La fel ca el simt majoritatea hunedorenilor. De fapt, inconştient, mulţi dintre ei, când au treabă la Haţeg, lasă Drumul Naţional 66 şi aleg cealaltă rută, din Hunedoara prin Silvaş, pentru că de pe acest drum pot vedea Retezatul mult mai bine.

Aproape că nu există hunedorean amator de excursii care să nu fi ajuns vreodată măcar la poalele masivului. Retezatul atrage ca un magnet pentru că este impunător, dar frumos, capricios, dar spectaculos, uneori neiertător, alteori blând, sălbatic, dar primitor, este un loc aparte.

Sălaj: Trei situri au fost declarate arii protejate

2009-01-10T04:30:00.000-08:00

În cursul acestui an, trei situri din judeţul Sălaj au fost declarate arii naturale protejate de interes comunitar, fiind incluse în reţeaua ecologică de arii naturale protejate “Natura 2000″.

Această reţea este instrumentul principal pentru conservarea patrimoniului natural pe teritoriul Uniunii Europene, care are drept scop să menţină într-o stare de conservare favorabilă o selecţie a celor mai importante tipuri de habitate şi specii ale Europei. Conform Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Sălaj, cele trei arii naturale incluse în “Natura 2000″ sunt Peştera Măgurici (din localitatea Răstoci, comuna Ileanda) - în care trăiesc 5 specii de lilieci şi în care accesul publicului este interzis; pădurile dacice de stejar şi carpen (în suprafaţă de circa 90 hectare) din cadrul sitului Racâş-Hida (satul Racâş, comuna Hida); pădurile de fag (în suprafaţă de 21 hectare) din cadrul sitului Tusa-Barcău (satul Tusa, comuna Barcău).

Pestera Ursilor, vanduta cu bucata!

2009-01-10T04:28:00.000-08:00

De ani buni, comorile adapostite de pesterile Romaniei sunt la mana infractorilor avizi de capatuiala

Autoritatile nu au considerat ca pesterile tarii au nevoie de reglementari legislative prin care sa se puna capat jafului.

Unul dintre principalele obiective turistice, Pestera Ursilor, din localitatea Chiscau, judetul Bihor, este lasat prada hotilor. Comertul cu formatiuni din aceasta pestera nu se face in vazul lumii, ci ‘cu perdea’.

Stalactitele sunt tinta hotilor, pentru ca au de la natura un canal pe mijloc, pe unde se scurge apa, si pot fi folosite mai usor ca ornament la arteziene. Pe cand stalagmitele trebuie taiate cu flexul, gaurite si apoi lipite pentru a putea fi folosite la asa ceva. Pentru un pret bun, oamenii din zona se ofera sa procure, la comanda, astfel de comori.

‘Ce am acuma sunt din astea mici. Dar pot sa va aduc si din cele mari’, spune o precupeata, de la intrarea in Pestera Ursilor. Femeia vinde stalactite si stalagmite si face chiar si discounturi. ‘Un milion de lei vechi bucata. Daca luati patru, a cincea o dau gratis’, este oferta standard. Dupa o scurta negociere, precupeata este de acord sa vanda 5 bucati cu 300 de lei. Tranzactia nu se face in vecinatatea pesterii. ‘Haideti la mine acasa. Ne intalnim peste jumatate de ora, la numarul 65, din Chiscau’, spune afacerista.

“Au disparut in ultimii ani cel putin cinci bucati de stalagmite mari”

Traian Curta, artificierul care a descoperit Pestera Ursilor, in urma cu 33 de ani, sustine ca incet, dar sigur, caverna este pradata de bogatiile sale. Diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente in pestera reprezinta o mare tentatie pentru vizitatori.

‘In ultimii doi ani, pestera s-a schimbat foarte mult. Am intrat si eu in pestera sa vad ce mai e. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut in fundul pesterii cristale si bucati de formatiuni pregatite sa fie scoase. Din Pestera Ursilor au disparut in ultimii ani cel putin cinci bucati de stalagmite mari, situate la intrarea in pestera, si care apar in cartea pesterii facuta acum 20 de ani. Acum din ele au mai ramas doar niste cioate’, sustine Traian Curta.

El spune ca anul trecut a mai gasit in pestera, tot pregatite pentru a fi scoase, zece bucati de stalactite si stalagmite. Din spusele lui Traian Curta, de acest trafic nu sunt straine autoritatile.

Autoritatile locale sunt neputincioase in fata infractorilor

Autoritatile abilitate sa aiba in grija comoara oferita de natura spun ca obiectele vandute nu sunt formatiuni veritabile, ci falsuri. Ei recunosc insa ca se fura din pesteri, dar hotii sunt imposibil de prins.

‘Am fost impreuna cu cei de la comisariatul general, insa nu sunt stalactite si stalagmite din pestera. Nu stiu sigur din ce le fac. Am semnale ca din pesterile aflate in Padis s-ar putea fura formatiuni. Anul trecut am urmarit un grup de cehi, dar nu am reusit sa-i prindem’, spune comisarul-sef al Garzii de Mediu, Gheorghe Ratiu.

Mihai Togor, presedintele Centrului Regional de Supraveghere Ecologica, sustine ca localnicii care vand astfel de formatiuni risca inchisoarea. ‘Daca se va proba, facem plangere penala. Insa poate fi si o diversiune creata de cineva care doreste sa puna mana pe administrarea pesterii. Pot fi si din alte pesteri, insa specialistii pot stabili de unde a fost scoasa formatiunea’, spune Togor.

Topul comorilor furate

Pestera Ghetarul de la Vartop, situata in apropierea localitatii Arieseni, a fost descoperita in 1955. Doi ani mai tarziu a fost declarata monument al naturii si inchisa. Aici s-au descoperit trei urme ale omului de Neanderthal. Doua dintre ele au fost taiate cu flexul si furate acum 15 ani.

‘Se banuieste ca s-ar afla si intr-o colectie privata din Canada. Valoarea lor a fost de cateva zeci de mii de dolari la prima vanzare, pentru o singura piesa’, spune Alin Mos, directorul Parcului Natural Muntii Apuseni. Dintr-o alta pestera a fost sustras cel mai mare cristal de calcit cunoscut sub denumirea de ‘Buzduganul’. Formatiunea a apucat sa fie fotografiata de specialistii care au descoperit-o.

Lac termal gasit sub una dintre baile turcesti ale Budapestei

2009-01-10T04:26:00.001-08:00

Geologii ungari au facut o descoperire remarcabila, la Budapesta. Au gasit un lac termal “ascuns” sub una dintre baile turcesti ale orasului.
Comoara a fost descoperita intamplator, pe cand exploratorii cercetau un lant, de galerii subterane. Acum, au inceput sa sape un tunel de acces si spera ca in scurt timp, acesta sa fie deschis si publicului.

Baile turcesti din Budapesta, extrem de apreciate de turisti si localnici, dateaza din secolul al XVII-lea, cand regiunea se afla… sub ocupatia imperiului Otoman.

Delta Dunarii poluata continuu

2008-12-08T13:58:00.000-08:00

Apele din unele lacuri din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii au prezentat si in acest an depasiri ale concentratiilor de substante toxice admisibile, dar si ale concentratiilor petroliere. Seful laboratorului de eco-toxicologie al Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (ARBDD), Viorica Gasca, a declarat ca, in cadrul proiectului "Sistem Integrat pentru Monitorizarea Factorilor de Mediu, Biodiversitatii si Resurselor Naturale din Rezervatia Biosferei Transfrontaliere Delta Dunarii Romania/Ucraina", a fost evaluata calitatea apei atat in sase puncte de pe bratul Chilia al Dunarii, cat si pe canale si lacuri din Delta, informeaza Agerpres.

"In general, apele se incadreaza in clasa a II-a de calitate, existand insa si unii indicatori la care se semnaleaza depasiri. Devine clar rolul de tampon al Deltei, in conditiile in care calitatea apei din canale si lacuri este net mai buna decat cea din Dunare", a mentionat reprezentantul ARBDD. Astfel, potrivit sursei, indicatorii la care se inregistreaza totusi depasiri sunt cei referitori la concentratiile petroliere si la cei privind azotul in azotiti, uneori aparand si concentratii de substante interzise si pesticide organoclorurate.

"Mai ales in perioada verii, in unele lacuri apar combustibili petrolieri - in lacurile Razelm-Sinoe si Rosu. Pentru lacul Fortuna insa, concentratiile petroliere au fost depasite la inceputul anului, in ultima perioada acestea scazand foarte mult", a mai spus seful laboratorului. In acelasi timp, limita maxima admisa de concentratii petroliere a apelor Dunarii pe bratul Chilia a fost depasita de trei ori, in conditiile in care, potrivit Raportului de mediu al ARBDD pe 2007, anul trecut concentratiile petroliere medii au fost in amonte de Reni, pe acelasi brat al Dunarii, de doua ori mai mari decat maxima admisa. De altfel, problema concentratiilor petroliere in apele Dunarii a fost semnalata inca din 2005, atunci cand, in comparatie cu datele din 2003 si 2004, s-a constatat o crestere a nivelului de poluare a apelor Dunarii.

Aceasta situatie a fost influentata de cresterea traficului naval, in special pe bratul Chilia al Dunarii, precum si de conditiile meteorologice, poluarea provenita din traficul naval fiind determinata de faptul ca nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente. In plus, porturile dunarene de pe teritoriul Rezervatiei nu sunt dotate cu instalatii specifice pentru preluarea si reciclarea reziduurilor petroliere, iar cele existente nu sunt exploatate corespunzator.

Ecologizarea padurilor din zona Baile Herculane

2008-12-08T13:53:00.000-08:00

Primaria orasului Baile Herculane a ecologizat padurile situate de-a lungul drumului national 67 D si al arterelor de circulatie care asigura accesul in statiune, a declarat sambata primarul Nicusor Vasilescu. Potrivit acestuia, pe o distanta de circa 4 kilometri de-a lungul drumurilor si strazilor statiunii s-au defrisat, pe o latime de 200 metri, arbustii parazitari, care blocau peisajul padurii, informeaza Agerpres.

"Am luat o asemenea initiativa pentru a scoate in evidenta frumusetea versantilor, multa vreme ascunsa ochiului. In felul acesta, turistii se pot bucura mai mult de formele de relief muntos ale statiunii, de traseele turistice din imprejurimi, care devenisera inoperabile", a precizat Vasilescu. Potrivit sursei citate, in perioada care urmeaza, aceeasi operatiune se va desfasura si in zonele riverane raului Cerna, ocazie cu care vor fi puse in valoare si izvoarele cu apa termala utilizata de mii de ani in tratamentul reumatismului.

Castorul se intoarce in Lunca Muresului Inferior

2008-12-08T13:51:00.001-08:00

Castorul a reaparut in Lunca Muresului Inferior, dupa o absenta de peste 170 de ani, informeaza Agerpres.

Primele urme lasate de aceasta specie au fost vazute de un agent de teren din cadrul Administratiei Parcul Natural Lunca Muresului (PNLM). Inginerul Ovidiu Parv, director al administratiei PNLM, sustine ca reaparitia castorului in acest sector al Muresului era anticipata, avand in vedere ca in toamna anului trecut au fost gasite dovezi privind prezenta acestei specii si pe malul ungar al raului , undeva in dreptul localitatii Cenad din judetul Timis. Potrivit sursei citate, castorul este o specie indigena care a disparut din Romania la mijlocul secolului al XIX -lea ca urmare a vanatorii excesive, dar si consolidarilor de mal ale raurilor. Romania nu a fost un caz singular, castorul disparand in aceeasi perioada sau putin mai tarziu, din cele mai multe tari europene.

"In mod legitim se pune intrebarea cum este posibil sa apara din nou dupa zeci de ani . Pe deoparte, acest lucru s-ar putea datora repopularii , intre anii 1991 si 1993 , pe cursul raului Tisa , in zona maghiara a Ungariei , iar pe de alta parte s-ar putea datora unui proiect derulat de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice (ICAS) din Brasov ce avea drept scop reintroducerea castorului in Romania. Aceasta a doua varianta este mai plauzibila , intrucat este de data mai recenta si s-a intamplat chiar pe Mures", a precizat ing. Ovidiu Parv.

In cadrul celei de a doua actiuni, dupa ce ICAS Brasov a reusit in anul 1998, sa reintroduca castorul pe raul Olt si pe Dunare in zona Insulei Mici a Brailei. A urmat si repopularea cu aceasta specie a raului Mures, fiind ales ca sector pentru reintroducere o zona de cativa kilometri lungime in aval si amonte de localitatea Barzava , unde in anul 2002 au fost eliberate 31 de exemplare. Castorii au fost adusi din Germania, fiind eliberati intr-un habitat studiat inainte si considerat extrem de favorabil pentru inmultirea lor. In anii urmatori, prezent a castorului a fost semnalata in judetul Hunedoara, cat si in amonte de orasul Lipova, confirmandu-se astfel ipotezele privind bonitatea habitatului. La Administratia PNLM s-au primit informatii in acest sens de la pescarii din zona respectiva, de la angajati ai Agentiei pentru Protectia Mediului Hunedoara, dar mai ales din observatiile de pe teren efectuate pe sectorul Mintia - Arad al Muresului.

"Dezvoltarea castorului, specie protejata la nivel european, poate fi afectata de distrugerea vegetatie de plop si rachita, astfel ca, in acest moment, repopularea sa este inca periclitata. De aceea, in Parcul Natural Lunca Muresului exista o preocupare sporita in vederea conservarii lui", a precizat ing. Ovidiu Parv, director al administratiei PNLM.

Castorul (castor fiber) este un animal strict erbivor care, insa, poate afecta doar in mica proportie culturile agricole. Aceasta deoarece fiind un animal teritorial, care nu se departeaza mai mult de 30 m de malurile raurilor, nu ajunge astfel la culturile agricole care se gasesc in general la o departare mai mare. Nu se hraneste cu peste, astfel ca pentru pescari nu reprezinta un pericol privind depupularea paiscicola. Taie arbori ce au uneori un diametru chiar mai mare de 20 cm, incepand lucrul spre inserat si oprindu-se abia la rasaritul soarelui. Arborii care sunt rosi si doborati nu sunt folositi doar pentru hrana si pentru construirea adaposturilor, ci uneori si pentru realizarea de baraje, pe raurile cu latime mica si adancime de pana la 50.

Potentialul ecoturistic al Romaniei nu este exploatat din cauza promovarii proaste

2008-12-08T13:46:00.000-08:00

Ecoturismul romanesc se bazeaza pe...ospitalitatea proverbiala a romanilor. Desi potentialul Romaniei este foarte mare, ecoturismul este considerat in Romania o nisa foarte ingusta, spun actorii implicati in acest domeniu, care s-au adunat sambata la o intalnire la Tusnad pentru a discuta problemele turismului din tara noastra.

Turismul responsabil nu este destul de promovat si sustinut de catre autoritati, desi tour-operatorii europeni considera ca Romania are un potential remarcabil, a aratat Andrei Blumer, presedintele Asociatiei de Ecoturism in Romania (AER), in cadrul intalnirii de sambata de la Tusnad.

AER si Coalitia Natura 2000 au organizat dezbaterea pentru a explica membrilor dificultatile intampinate in zona ecoturismului si in administrarea rezervatiilor naturale.

Erika Stanciu, reprezentanta WWF Programul Dunare-Carpati, a aratat ca exista mari probleme intampinate in vederea conservarii zonelor protejate si siturile Natura 2000, probleme generate de birocratie si nepasarea autoritatilor. WWF - fondator AER si Coalitia Natura 2000.

Pe langa aceste probleme, ecoturismul romanesc nu inspira destula incredere turistilor din vestul Europei pentru ca implicarea in promovare la nivel international al autoritatilor este foarte mica. Cu toate acestea, Andrei Blumer a spus ca ecoturismul este una dintre singurele nise care atrage turistii straini. Ceea ce turistii europeni cauta la noi in tara conform unui studiu efectuat in randul tour-operatorilor straini este, in primul rand, natura neatinsa de om si obiceiurile traditionale romanesti. In ordine, se afla apoi Delta Dunarii, populatia de carnivore mari a Romaniei, care este pe locul al doilea in Europa din punctul de vedere al numarului acestora, dupa Rusia. Un alt element indragit de turistii straini este ospitalitatea romaneasca. Acestea sunt, potrivit AER, si elementele pe care trebuie sa se bazeze promovarea ecoturismului in strainatate.

Sistemul de certificare in ecoturism este reprezentat de un document care atesta nivelul ridicat al serviciilor unui operator. Acesta trebuie sa includa activitati responsabile in mijlocul naturii, cu tururi de maximum 15 turisti cu ghizi specializati pe zona respectiva. Unitatile turistice trebuie sa includa maximum 25 de camere de cazare. Aceasta certificare este un mecanism prin care AER indica unui posibil investitor felul in care poate sa-si faca o afacere mai verde, mai durabila si mai responsabila. Conservarea naturii trebuie sa fie principiul de baza in activitatile ecoturistice, operatorii nu trebuie sa promoveze vanatoarea si activitatile daunatoare naturii, ca off-road-ul, sau skijet-ul.

In anul 2006, 8 unitati turistice au fost certificate, iar in acest sezon 7 unitati din toata tara sunt in curs de certificare, in special din zonele de munte.

In ceea ce priveste zonele protejate, acestea reprezinta 13% din suprafata tarii, prin comparatie cu Bulgaria care detine zone rezervate in proportie de 34% din teritoriu.

Galapagos - Loc de vizitare?

2008-12-06T05:16:00.000-08:00

Din punctul de vedere al unui ecologist, raspunsul este clar: Nu

Turismul invita o multime de oameni pentru a calca in picioare delicatul ecosistem al insulei, industria in continua crestere atrage muncitorii migranti sa se alature la o populatie deja cu probleme pe care insula nu o poate sustine, care, in combinatie cu multimea de vizitatori uzurpeaza resursele limitate ale insulei. Un neajuns este si folosirea excesiva a mijloacelor de zbor ce folosesc combustibili minerali, aproape singurul mod de a ajunge acolo.

Un Galapagos ideal
Desi reporterii sau realizatorii de emisiuni TV au primit sugestii ca doar oamenii de stiinta ar trebui sa calce pe plajele populate de foci, nu s-a tinut cont ca exista 40.000 rezidenti, pe langa multimea de specii care nu isi au originea pe insule. In acest fel, grija pentru acel mediu nu trebuie sa provina din simpla plimbare pe teritoriul focilor ce populeaza insula, ci mai degraba a localnicilor si turistilor ce nu o respecta. Ar trebui sa se tina cont de faptul ca insula e intesata de mesaje de genul: ” Va rugam folositi apa atat cat va trebuie - nu o irositi”. Astfel de sloganuri exista pana si in hoteluri, pe fluturasii cu oferte de vacante pe insula si sunt folosite chiar si in mesajele de intampinare in croaziere. Problema apei este in Galapagos de o importanta majora si provine din faptul ca la origini, aceste insule sunt in mod natural aride si sterpe, nepotrivite pentru populare umana. Cu toate acestea, insulele au fost colonizate in anii 1930, insa nu s-a tinut cont in momentul cand turismul a inceput sa se dezvolte in zona, ca exista o singura sursa de apa pentru toate cele insulele. Acesta este situata in capitala insulei,
San Cristobal. Abia in 2003 s-a vorbit deschis despre problema lipsei de apa si s-au luat masuri urgente pentru conservarea acesteia. In Galapagos probleme cum ar fi faptul ca turistii folosesc prea multa apa in timp ce fac dus sunt tratate cu seriozitate. Turistii vor continua sa sosesca in viitorul apropiat, dar in anumite conditii acesta nu este un lucru total nefavorabil insulelor.

Turism in Galapagos?
Intrebarea se refera la un punct de vedere al profesorului Arturo Keller, al Scolii de Stiinta si Mangement al Mediului din Bren: totul sta in a gasi un echilibru intre acces si protectie. Industria turismului genereaza insulei sume mari de bani pentru economia ecuadoriana si aceasta depinde direct de existenta insulelor vechi pentru a fi vizitate. In acest fel, Ecuadorul are un stimulent economic mare pentru a reglementa comportamentul si numarul de turisti ce au permisiunea de a ajunge pe insula si de a mentine politica de mediu. Exista in momentul de fata asa-numite restrictii ale numarului de turisti permisi in insula in fiecare zi, desi nimeni nu poate spune cu exactitate care e acesta. Si in momentul de fata, majoritatea banilor proveniti din turism nu raman in Galapagos, und ear putea fi alocati pentru programe de conservare sau solutii pentru alocarea resurselor. In schimb, marea majoritate a veniturilor se duc catre vasele de croaziera sau proprietarii de hoteluri, ce locuiesc pe continent, in Ecuador. O propunere pentru acest lucru poate fi considerata introducerea unei taxe de turism local in Galapagos, care sa se duca direct la fondurile insulei.

Galapagos - o constiinta impacata
In acest moment, un ecologist ce viziteaza insula poate sa faca anumite activitati pentru a imbunatati insula in timpul sederii sale: sa inchirieze barci de la locali pentru a calatori, sa cheltuie bani la organizatii non-profit cum ar fi Centrul de Cercetari Charles Darwin http://www.darwinfoundation.org, si sa conserve apa cu orice pret. Binenteles ca scenariul in care au acces doar oamenii de stiinta este ideal pentru conservarea insulei, dar aplicarea unei reglementari adecvate prin care se limiteaza fluxul de turisti poate duce totusi la furnizarea fondurilor necesare pentru protectia decvata a insulei.

Prin urmare, din punctul de vedere al unui pragmatic, raspunsul este mai complex: Da, dar cu grija.

10 definitii pentru turismul “verde”

2008-12-02T11:34:00.000-08:00

Ce este turismul verde? Propunem in cele ce urmeaza 10 posibile definitii ale acestui tip de turism.

1.Turism verde = Totalitatea relatiilor turism – mediu.

2.Turism verde = Protectia mediului in turism.

3.Turism verde = Contact direct si in armonie cu natura.

4.Turism verde = Forma naturala de turism, sustinatoare a naturii.

5.Turism verde = Prietenie intre turism si mediu.

6.Turism verde = Ocrotirea resurselor medioambientale prin atractie turistica constienta.

7.Turism verde = Forma de a obtine beneficii economice prin natura pentru natura.

8.Turism verde = Generator de valoare adaugata, administrata in beneficiul Naturii: bunastare, pentru natura care creaza bunastare omului.

9.Turism verde = Compatibilitate intre placerea bucuriei traita in mijlocul naturii si grija fata de resursele medioambientale.

10.Turism verde = Stiinta transformarii timpului liber, in timp de relaxare petrecut cat mai mult in natura.

Eco-turismul poata salva mediul in India

2008-11-28T16:08:00.001-08:00

Dezvoltarea economica a Indiei distruge mediul, se arata in rapoartele realizate in 32 de state indiene, informeaza Hindustan Times, citat de Worldwatch Institute.

Expertii considera ca turismul este una dintre principalele cauze responsabile pentru degradarea mediului din unele zone. Eco-turismul are, insa, sansa sa repare raul facut, cu beneficii atat pentru mediu cat si pentru economie, sustine Manoj Bhatt, presedinte si director executiv al ONG-ului RACHNA (Cercetare, Initiativa si Comunicarea in zonele himalayene).

Profitul din turism al Indiei a crescut cu 20% in 2005, dar aceste castiguri nu s-au materializat in locuri de munca in zone ca Himalaya, activitatile in aceasta zona renumita pentru peisajele sale salbatice ramanand sezoniere din cauza infrastructurii deficitare. Lipsa locurilor de munca a incurajat migratia catre alte zone, producand un deficit de muncitori pentru realizarea lucrarilor de protectie a mediului.

"Eco-turismul si agricultura organica au un mare potential sa produca slujbe de calitate si venituri in Himalaya", considera Manoj Bhatt. RACHNA incurajeaza localnicii sa adune si sa interpreteze informatiile de mediu pentru a realiza importanta eforturilor de conservare.

Cercetatorul Zoe Chafe de la Worldwatch Institute este de acord ca, pe termen lung, proiectele dezvoltate si sustinute de comunitatile locale pot avea mai mult succes.

"Eco-turismul este o forma de industrie la scara mica care poate conserva ecosistemele locale si cunostintele indigenilor. Poate furniza o alternativa migratiei urbane si se poate dovedi a fi o optiune financiara viabila pentru cei care doresc sa lucreze mai aproape de casele lor", a declarat Zoe Chafe.

Cel mai bun proiect de eco-turism este unul care include comunitatea locala in concepere si implementare, care conserva mediul si care asigura mentinerea proprietatilor in mainile localnicilor, considera cercetatorul Worldwatch Institute.

Ecoturism în Parcul Natural Lunca Mureşului

2008-11-28T16:01:00.000-08:00

Una dintre cele mai importante arii protejate din România, atât prin suprafaţă, cât şi prin peisajul unic pe care îl oferă, este gata să-şi primească vizitatorii

Paradisul e aproape de Arad. Câteva zile pe malurile înverzite ale râului, străbătute numai de drumuri pentru biciclete, pot şterge cu buretele stresul cotidian.

Până nu demult, cursul Mureşului era un loc accesibil numai pescarilor sau vânătorilor, deci unui număr limitat de persoane. De când a fost dat în folosinţă Parcul Natural Lunca Mureşului, ecoturismul a luat o amploare neaşteptată şi sute de turişti sunt interesaţi de minivacanţe în mijlocul naturii.

"Unul din obiectivele administraţiei Parcului Natural Lunca Mureşului este dezvoltarea ecoturismului în zona Luncii Mureşului, în rezervaţiile naturale luate în administrare şi în pădurile arădene, prin care vizitatorii pot beneficia, într-un cadru organizat, de biodiversitatea şi peisajului zonei", ne-a declarat Ovidiu Pârv, şeful Administraţiei Parcului Natural Lunca Mureşului.

O plimbare cu una dintre canoele sau caiacele de agrement transpune turistul într-un peisaj nemaiîntâlnit: luciul apei, păsări în zbor, arbori, animale domestice şi sălbatice etc. Tarifele pornesc de la 2 euro pentru o oră, până la 15 euro/zi şi includ închirierea canoei cu capacitate de 3 persoane (sau 2 adulţi şi 2 copii), veste de salvare, un recipient pentru depozitare de alimente şi un săculeţ de siguranţă impermeabil.

"Celor care doresc să parcurgă acest traseu, dar nu au îndrăzneala să urce într-o canoe de agrement, le propunem să facă plimbarea pe Mureş într-o barcă cu motor.

Excursiile se fac în condiţii de maximă siguranţă, cu conducători atestaţi de ambarcaţiuni cu motor, fiecare turist este echipat cu vestă de salvare şi primeşte un binoclu. Se vor putea vedea numeroase specii de păsări de apă, raţe sălbatice, stârci cenuşii, egrete albe, cormorani şi, cu puţin noroc, chiar vidre!", a mai precizat Ovidiu Pârv.

Specii protejate

Din multitudinea de specii care se găsesc în aria protejată şi care constituie atracţii turistice naturale se poate evidenţia o populaţie foarte mare de popândăi, specie protejată pe plan internaţional. Exemplare din această specie pot fi observate atât în apropierea Aradului, cât mai ales în păşunile dintre Felnac şi Sâmpetru German.

Pe Mureş se pot face plimbări cu barca cu motor, cu ambarcaţiuni uşoare cu pescaj scăzut. De la primii kilometri parcurşi se pot observa păsări cu un colorit foarte viu care se cuibăresc pe malul nisipos al Mureşului.

Nu sunt păsări exotice, ci una din cele mai comune păsări din această zonă a Mureşului, care are în interiorul parcului o populaţie foarte numeroasă. Numele ei este prigorie sau albinărel şi va însoţi grupul de vizitatori chiar din apropierea Insulei a Treia. Alături de ea cuibăreşte lăstunul care, aici, are cea mai mare populaţie de pe întregul curs al Mureşului. Stârcii cenuşii şi egretele mici, de asemenea, constituie o prezenţă permanentă.

Păduri umbroase

Pădurile au, pe alocuri, aspect amazonian. Un întreg şirag de insule şi plajele cu nisip reprezintă atracţii naturale prin care Mureşul îşi încântă vizitatorii. Peisajele sunt întregite de bancuri de nisip înconjurate de imense perdele sprijinite pe coroanele copacilor care dau senzaţia unei vegetaţii ecuatoriale.

"Aici, natura este prietenoasă şi instinctele de apărare nu trebuie să tulbure reveria care îi cuprinde pe turişti. Senzaţia că aceştia se află în junglă va fi sporită de plimbarea pe insulă, unde, înconjuraţi de vegetaţia densă şi umezeala aerului, le va fi greu să îşi ascundă emoţia şi uimirea provocate de surprizele acestei naturi atât de sălbatice", a conchis Ovidiu Pârv.

Terenul "Low Ropes"

Pe o suprafaţă de 700 de metri pătraţi, s-au realizat mai multe amenajări din funie şi lemn, cunoscute sub denumirea terenul "Low Ropes", extrem de apreciat, în special în Statele Unite ale Americii.

Circuitul începe cu o traversare pe funie între doi arbori aflaţi la o distanţă de 12 metri unul faţă de celălalt şi continuă cu trecerea pe o grindă din lemn ancorată cu funie, iar apoi păşirea pe un "pod" construit tot din funie.

Peretele din scândură, înalt de peste 3 metri, pe care participanţii trebuie să-l treacă este, probabil, cea mai grea probă din circuit, iar trecerea tuturor membrilor echipei printr-un cauciuc ancorat la aproximativ 1,7 metri înălţime este cea mai distractivă activitate.

Aceste activităţi dezvoltă în rândul participanţilor comunicare, respect, calităţi de lider, munca în echipă.

Plimbare pe două roţi prin zona de agrement Ceala

Traseul bicicletelor este deschis în pădure şi urmează cursul Mureşului. În lungime totală de 12,7 km, circuitul, care durează două o=re, începe de la capătul Străzii Bodrogului (intrarea în Pădurea Ceala) şi parcurge porţiuni de pădure, de păşune, malul Mureşului şi un braţ secat al acestuia şi se încheie în acelaşi loc de unde a început.

Zona este complet marcată şi presărată, din loc în loc, cu panouri informative, pentru a atrage atenţia asupra diferitelor obiective turistice, valori naturale şi istorice din această zonă. Astfel, se pot întâlni arbori bătrâni de stejar, plopi seculari de grosimi impresionante, Cetatea Ceala, vestigiu al unei fortăreţe turceşti, arboretul de chiparos de baltă, o prezenţă inedită în Parcul Natural Lunca Mureşului, Balta Moltăreţ etc.

Locuri de picnic

Până la sfârşitul anului 2008, va exista marcat un alt treilea traseu de biciclete de la Arad - Cenad, cu o lungime de 81 de km desfăşuraţi pe digul din partea nordică a Mureşului (de la Arad la Pecica) şi pe cel din partea de sud (de la Sâmpetru German la Cenad), trecerea Mureşului, făcându-se cu bacul ce leagă localităţile Pecica de Sâmpetru German.

Drumul bicicletelor va fi continuat şi în Ungaria, astfel ca distanţa dintre oraşele Arad şi Szeged să poată fi parcursă pe biciclete, într-un cadru natural.

Pe acest traseu sunt amenajate, pentru turişti, locuri de picnic care includ mese şi bănci acoperite, vetre de foc amenajate, sunt amplasate panouri informative şi pubele pentru gunoi. "Sunt convins că pe acest traseu fiecare poate să găsească liniştea şi se poate relaxa după o zi de muncă sau la sfârşit de săptămână sau poate să facă sport, fără să suporte poluarea oraşului", a declarat Ovidiu Pârv.

12,7kilometri

- reprezintă lungimea traseului pentru biciclete, amenajat pe sub coroanele copacilor

Locuri amenajate pentru fotografiatul animalelor sălbatice

Turiştii au la dispoziţie un observator pentru urmărirea păsărilor pe Balta Bezdin (birdwatching) şi unul pentru urmărirea mamiferelor mari în Rezervaţia Naturală Prundul Mare.

Primul se află în apropierea unei bălţi cu stuf unde poposesc foarte multe păsări şi conferă o vizibilitate bună pentru toată zona.

Turiştii primesc binocluri sau lunete, iar ghidul le oferă informaţii despre speciile de păsări urmărite.

Un alt observator se află în interiorul pădurii, în apropierea unui punct de trecere folosit de mamiferele mari.

Aici, după o "pândă" de circa o oră, turiştii pot să surprindă trecerea unor cerbi, căprioare sau chiar mistreţi.

România, inclusă în programul Destinaţii turistice de excelenţă

2008-11-28T09:24:00.000-08:00

România a fost inclusă în programul comunitar Destinaţii turistice de excelenţă, organizat de Comisia Europeană.

Pentru intervalul 2008-2009, programul are ca temă ariile naturale protejate, transmite corespondentul AMOS News.

Potrivit secretarului de stat pentru Turism, Lucia Morariu, acest program urmăreşte promovarea turistică a ariilor protejate care nu sunt destinaţii turistice tradiţionale. Proiectele trebuie întocmite de custozii acestor arii protejate şi să pună în valoare turismul organizat în zonele din preajma lor.

Proiectele trebuie să asigure dezvoltarea socială şi culturală a zonelor respective, precum şi protejarea mediului înconjurător. În România există rezervaţia biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naţionale şi 13 rezervaţii naturale, care îndeplinesc criteriile pentru includerea în program.

Programul european nu oferă bani, ci promovare turistică prin intermediul filmelor, cataloagelor, pliantelor şi altor mijloace de promovare, la nivelul Uniunii Europene.

Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, departe de lumea dezlănţuită

2008-11-24T05:38:00.001-08:00

Delta Dunării va rămâne, pe cât posibil, un colţ de natură cât mai puţin atins de civilizaţie şi îşi va menţine farmecul pentru care este atât de căutată ca destinaţie de vacanţă, în special de către turiştii străini.

Cel puţin aşa au decis guvernanţii care au interzis construcţia în Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării de unităţi hoteliere de mari dimensiuni şi a clădirilor cu o înălţime de peste zece metri, precum şi instalarea antenelor TV satelit în locuri vizibile. Mai mult, construcţiile cu faţade din lemn, având aspect montan, sunt interzise, conform regulamentului-cadru de urbanism, aprobat de Guvern. Conform documentului, pe teritoriul pe care se aplică regulamentul sunt admise locuirea sezonieră, cu variantele sale de locuire permanentă, case de vacanţă, cazare turistică în locuinţe tradiţionale, cu suprafaţa construită la sol de maximum 200 metri pătraţi, instituţii, servicii, dotări publice, amenajări piscicole, unităţi agricole, meşteşugăreşti, industriale, de prestări servicii şi de transport, circulaţii rutiere şi navale, cu dotările aferente, edificii de cult cu construcţii anexe. Sunt admise, cu condiţionări, camparea, inclusiv în zonele de locuit şi sunt de asemenea permise dotări izolate pentru alimentaţia publică, cu condiţionări referitoare la formă, materiale de construcţie şi finisaj. Sunt interzise structuri de cazare de mari dimensiuni, precum hoteluri cu mai mult de 20 de camere, pensiuni şi moteluri cu mai mult de 10 camere, urmând ca ansamblurile hoteliere cu mai mult de 20 de camere să fie dispuse în sistem pavilionar.

Cel mai mare lac termal subteran dezvaluit la Budapesta

2008-11-20T06:44:00.000-08:00

Un lac termal subteran, descoperit în urmă cu câteva luni sub o baie turcească, a fost dezvăluit marţi, la Budapesta. Potrivit Reuters, oficialii maghiari susţin că acesta ar fi unul dintre cele mai mari din lume.

“Este cel mai mare la subteran activ de apă termală din lume”, a declarat speologul Sandor Kalinovits, unul dintre descoperitorii lacului, în timpul unui tur al peşterii aflate sub unul dintre cele mai selecte cartiere rezidenţiale din Budapesta.

Lacul, descoperit în cursul anului acesta, a fost localizat într-o cameră subterană de 86 metri lungime, 27 metri lăţime şi 15 metri înălţime şi aparţine peşterii Janos Molnar. Budapesta este construită deasupra unui labirint de peşteri pline cu apă termală, multe dintre acestea fiind doar parţial explorate. Autorităţile oraşului plănuiesc să înscrie peştera în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Imperiul Otoman, care a condus Ungaria în secolul al XVII-lea, a lăsat moştenirea băilor turceşti, rămase extrem de populare printre rezidenţii capitalei Budapesta, dar şi printre turişti.

Australienii dornici de adrenalină înoată alături de crocodili

2008-11-11T03:54:00.000-08:00

Crocosaurus Cove, un centru aflat în partea de nord a Australiei, oferă atât localnicilor, cât şi turiştilor şedinţe de înot alături de cei mai mari şi periculoşi crocodili.

Turiştii şi localnicii oraşului Darwin, din nordul Australiei, au găsit noi metode de a se distra şi de a-şi testa curajul, astfel că aceştia înoată alături de cei mai mari şi periculoşi crocodili, informează Reuters.

La Crocosaurus Cove, centrul care a introdus acest nou “sport”, doritorii de adrenalină îşi iau costumul de baie, intră într-o cuşcă din sticlă, fără bare de protecţie şi înoată alături de crocodilii periculoşi.

“Cuşca morţi”, aşa cum mai este numită, are dimensiuni reduse, astfel că doar doi înotători pot face cunoştinţă, în acelaşi timp, cu crocodilii care cântăresc până la 1.000 kg şi ating o lungime de 6 metri.

Vedeta centrului este Burt, personaj important în filmului “Crocodile Dundee”, despre care Michael Scott, cel care a deschis acvariul în iulie, spune că este unul dintre cele mai periculoase exemplare pe care le deţine. Cu toate acestea, cele mai multe cereri din partea turiştilor au fost în favoarea crocodilului Burt.

Doar pescuit turistic în Deltă?

2008-11-07T04:09:00.000-08:00

Premierul Călin Popescu Tăriceanu ar vrea ca, în viitor, pescuitul în Deltă să fie practicat numai ca activitate turistică.

El este de părere că pescuitul economic poate să distrugă echilibrul natural al Deltei şi să deterioreze habitatul din această zonă.

Călin Popescu Tăriceanu a ţinut să precizeze că în Delta Dunării braconajul a luat amploare de mai multi ani, iar măsurile de împiedicare a acestei activităţi ilegale nu au fost eficiente.

Pentru rezolvarea problemei sociale a fost creată o strategie pentru întreaga Deltă, care prevede o sumă de 130 de milioane de euro. Din acestea, 80 de milioane sunt destinate dezvoltarii infrastructurii, dar şi a activităţilor alternative pescuitului, precum prelucrarea stufului sau construcţiile.

Nămolul din Lacu Sărat, la mila lui Dumnezeu

2008-11-03T22:32:00.000-08:00

Dacă deficitul de ploaie se menţine, lacul cu ape curative ar putea dispărea. Administratorii staţiunii Lacu Sărat spun că seceta din ultimii doi ani este de vină. Ei se bazează pe puterea Celui de Sus ca lacul să-şi revină.

Sute de oameni fac zilnic tratament balnear în staţiunea Lacu Sărat. Pe holurile complexului Flora oameni în vârstă îşi aşteaptă rândul la băi. În funcţie de specificul bolii, unii fac băi calde de sare, nămol şi plante, împachetări de nămol sau duşuri subacvale.

Românii vin la Lacu Sărat să se trateze de reumatism, de paralizii, de afecţiuni genitale sau dermatologice. Călina Nicolescu Veselu, medicul director din baza de tratament a staţiunii balneoclimaterice, spune că utilizarea nămolului terapeutic de la Lacu Sărat îi relaxează pe cei care îl folosesc.

De aceea, acolo, lumea se simte bine. „Aici oamenii nu vin la spital, vin la tratament ca să se relaxeze”, zice Ion Tănase, administratorul bazei de tratament şi a plajei amenajate din staţiunea de lângă Brăila.

Staţiunea nu este modernizată. Oamenii de prin părţile locului spun că înainte era mai frumos la Lacu Sărat. Unii se plâng chiar că staţiunea arată mai rău decât cu 30 de ani în urmă. Ion Tănase recunoaşte însă că infrastructura nu este ca în Vest, „dar că rezultatele tratamentului sunt mai bune la noi”.

Nămolul are proprietăţi curative

Oamenii de prin judeţele din apropiere vin vara în staţiune şi se ung cu nămolul curativ sau fac baie în lacul hipersalin. Balneaţia internă şi utilizarea nămolului sub formă caldă au loc însă în baza de tratament. Nămolul, precum şi apa sărată sunt aduse în bază din lac şi turnate înapoi, după cum precizează Sorin Eugen Boşneag, directorul firmei care a concesionat în 1998 nămolul şi apa sărată pe o perioadă de 20 de ani.

Ion Tănase spune că lacul este împărţit în mai multe sectoare, astfel încât colectarea să se facă într-un mod raţional, pentru a da voie nămolului să se regenereze. „Lacul este împărţit în sectoare. Anul acesta se recoltează nămolul din sectorul unu, la anul, din sectorul doi, pentru a-i da timp de regenerare”, menţionează administratorul bazei de tratament.

Lacul a secat în ultimii doi ani

Peste 5.000 de români suferind de diverse afecţiuni beneficiază în fiecare an de proprietăţile curative ale lacul care s-a format cu foarte mult timp în urmă pe locul fostei Mări Sarmatice. De doi ani însă apele lacului se retrag tot mai mult, lăsând în urma lor o întindere mare de sare.

Apele retrase ale lacului sunt acum înconjurate de o centură albă ca de zăpadă. Localnicii spun că de vină ar fi administratorii care nu vor să-i desfunde izvoarele. Sorin Boşneag neagă însă orice acuzaţie de acest gen, spunând că nu sunt decât nişte „explicaţii băbeşti”. Potrivit lui, „lacul n-a început să sece”.

Apele s-au retras puţin din cauza secetei care a lovit zona în ultima perioadă. El şi-a întărit spusele, precizând că atunci când au avut loc inundaţiile de acum trei ani, „lacul dădea peste mal”.

„Ca orice lac de câmpie, şi Lacu Sărat seacă în anumite perioade”, adaugă Sorin Boşneag. Atât el, cât şi Ion Tănase spun că lacul este alimentat de pânza freatică. Prin urmare, totul depinde de precipitaţii. Administratorul bazei de tratament a dat exemplul fântânilor de la ţară. „Când plouă puţin, fântânile seacă. Cam asta se întâmplă şi cu Lacu Sărat”, explică Ion Tănase.

„Ne bazăm totuşi pe Dumnezeu”, spune şi Sorin Boşneag care adaugă că, în eventualitatea în care lacul ar seca de tot, ar fi unele posibilităţi de realimentare, printre care şi reabilitarea sistemului de irigaţii. Potrivit directorului firmei concesionare, Lacu Sărat a secat complet prin anii 1800, dar şi prin anii 1950. În plus, a precizat că la fel ca anul acesta lacul a fost şi în 1994, când, de asemenea, zona a fost lovită de secetă.

Infrastructura, deficitară

Lacu Sărat se găseşte la 5,5 kilometri de Brăila, pe raza comunei Chiscani. Cu maşina, pe DN 21(Brăila – Slobozia), se ajunge în câteva minute în staţiune.

Drumul până acolo însă nu are nimic din entuziasmul care ar trebui să preceadă o excursie la băi, ba este mai degrabă revoltător. Grămezi interminabile de gunoaie flanchează aproape tot traseul până acolo. Cu tramvaiul Parc – Lacu Sărat pe linia care duce din oraş spre staţiune, lucrurile nu stau nici pe departe mai bine, multe dintre staţiile tramvaiului ţinând locul coşurilor de gunoi.

Odată ajuns la Lacu Sărat, imaginea din staţiune nu este mai puţin deprimantă. Băncile sunt rupte, aleile nemăturate, pungile din plastic zboară nestingherite prin parcul neîngrijit.

Sorin Boşneag, consilier local municipal, spune că staţiunea de pe malul Lacului Sărat poate fi considerată deocamdată doar o bază de tratament. Promite însă că, în câţiva ani, faţa Lacului Sărat se va schimba, astfel încât să poată deveni şi o destinaţie de vacanţă.

Consilierul local a precizat că după ce, la sfârşitul anului viitor, se va întocmi în sfârşit Planul Urbanistic Zonal al staţiunii, autoritatea locală va depune un proiect cu scopul de a accesa fonduri europene pentru modernizarea staţiunii balneoclimaterice.

Ca orice lac de câmpie, şi Lacu Sărat seacă în anumite perioade
Sorin Boşneag, director firmă concesionară

Oferte pentru această perioadă

Lacu Sărat se găseşte în plină stepă, iar clima din această regiune are valori terapeutice.

Lacul este hipersalin. Salinizarea se datorează pânzei de apă freatice ce traversează depozitele salifere din regiunea deluroasă a Subcarpaţilor.

Pe fundul lacului se află, sub formă sedimentată, nămolul sapropelic, unul dintre cele mai valoroase din România.

Zăcământul s-a format în urma unui proces biologic îndelungat, prin degradarea minerală a fito- şi zooplanctonului din lac, reprezentate de alge, protozoare şi crustacee.

Persoanele care vor să petreacă un sejur în staţiunea balneară Lacu Sărat, în perioada 1 octombrie – 15 decembrie, pot beneficia de două oferte, lansate de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear.

Ofertele „O săptămână de refacere în staţiunile balneare” şi „Decada balneară” au preţuri rezonabile ce pornesc de la 200 de lei şi, respectiv, 650 de lei.

Mii de bolnavi vin anual, la Lacu Sărat

La Lacu Sărat se cazează anual aproximativ 7.000 de oameni. Acestora li se adaugă şi românii din preajma locului care merg în staţiune doar ca să facă o baie în lac, să se ungă cu nămol sau să stea la plajă. Cei care vin să se trateze de diferite boli sunt în jur de 5.000.

„Oamenii vin aici în căruţ şi pleacă pe picioare sau îşi uită bastoanele pe la noi”, povesteşte Niculina Ghişan, băieş în baza de tratament. Sorin Boşneag spune că tratamentul balnear de la Lacu Sărat este cu două treimi mai ieftin decât cel medicamentos pentru acelaşi tip de boală. „Eu am reumatism şi mă dor articulaţiile. Este deja al doilea an consecutiv când vin la Lacu Sărat”, povesteşte pacienta Georgeta Zbarcea.

A scăzut media de vârstă a pacienţilor

Pacienţii internaţi în baza de tratament sunt în general persoane în vârstă, care au peste 60 de ani. Călina Nicolescu Veselu spune însă că în ultimul timp media de vârstă a celor care vin să facă tratament în staţiunea de lângă Brăila a scăzut.

„70 la sută sunt bătrâni, iar 30 la sută persoane cu vârstă medie, dar care muncesc fizic din greu”, a precizat doctorul. Ea a adăugat că în ultima vreme a crescut numărul celor care, muncind în străinătate foarte mult, vin vara în concediu, să se trateze la Lacu Sărat. Un mic procent este reprezentat de persoanele foarte tinere, chiar de copii, care au tulburări motorii pe baza unor afecţiuni congenitale.

„În staţiunea Lacu Sărat pacienţii pot beneficia de servicii de balneofizioterapie care utilizează în scop terapeutic factorii naturali de cură: nămolul sapropelic, apa minerală hipersalină în cură externă şi bioclimă”, a mai spus Călina Nicolescu Veselu. În baza de tratament sunt trei medici de specialitate de recuperare şi 20 de cadre medicale cu pregătire medie.

Potrivit medicului-director din baza de tratament, pacienţii din întreaga ţară pot beneficia de serviciile medicale şi hoteliere în cure de 18 zile pe baza biletelor de odihnă şi tratament distribuite de Casa de Pensii.

Cât ne costă distrugerea Deltei?

2008-11-03T22:31:00.000-08:00

Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, a declarat la sfârşitul săptămânii trecute că Delta Dunării trebuie salvată prin „soluţii complexe şi adaptate nevoilor proprii, fie că este vorba, de exemplu, despre energii alternative, acvacultură sau ecoturism”.

„În ultimii 30 de ani, planeta a pierdut aproximativ o treime din speciile de animale şi de plante.

Aceste pierderi au un cost economic estimat la 5% din PIB anual”, a spus ambasadorul. Declaraţiile au fost făcute la seminarul cu tema „Delta Dunării – un tezaur ecologic pentru europeni”, organizat în cadrul Preşedinţiei franceze a UE. Prezent la eveniment, guvernatorul Deltei, Liviu Mihaiu, a criticat administraţia centrală, precum şi „moştenirea” primită de la fostul guvernator Paul Cononov, lăudând în schimb conducerea „portocalie” a CJ.

Ochiul Beiului si Cascada Beusnita, minunile din Caras Severin

2008-11-03T22:30:00.000-08:00

Un lac albastru, care nu ingheata niciodata si o cascada ca un val de mireasa se numara printre minunatiile din zona

Ele sunt situate in mijlocul uneia dintre ultimele paduri virgine din Europa.Undeva, in sud-vestul extrem al tarii si al judetului Caras-Severin, acolo unde se gaseste cea mai compacta suprafata calcaroasa din Romania, cu o suprafata de peste 800 de km patrati, se afla un loc miraculos in mijlocul celei mai frumoase si fascinante, printre ultimele paduri virgine din Europa. Mai exact, minunatia se afla la imbinarea laturilor sudice ale muntilor Aninei si cea nordica a muntilor Locvei. Cu varfuri plesuve si nu prea inalti, pentru ca arar culmile lor trec de 1.200 de metri, muntii ofera o imagine splendida a ceea ce inseamna lupta in timp dintre apa, aer si calcar. Fiecare a dat cate putin, fiecare a castigat cate putin iar rezultatul sunt formele carstice care lasa uimit pe orisicine ajunge in Valea Beiului sau a Beului, cum i se mai spune. Traditia spune ca neasemuitele frumuseti ale zonei, ce ascunde atatea minuni si mistere, sunt alimentate mereu de “lacrimile” unui bei legendar, de unde si numele pe care acest loc l-a imprumutat de la cel ce a pornit candva legenda: “Ochiul Beiului”.

Pentru a ajunge in valea Beiului, lasi in urma orasul Oravita, oras asezat pe Valea Mare, apuci pe un drum asfaltat, candva, pana la Ciclova Romana, dupa care turistii merg spre satele Ilidia, apoi Socolari si in final Potoc. Traseul nu este chiar usor la Ochiul Beiului, acolo unde se intalnesc apa din ochiul turcului – adica, Lacul Bei si undele pline de spune ale Beusnitei - cascada pornita din voalul de mireasa neimplinita al frumoasei ciobanite din preajma Potocului si Socolariului.

Duhul haiducului Neamtu bantuie zona
O parte din drum a fost refacuta anul trecut si panglica de asfalt serpuieste pana la cinci km de locul tainic. De aici, cu masina pe un drum forestier, dar bun, sau pe picioare, turistii merg inspre lac. Locurile salbatice si misterioase au generat mai multe povesti si legende, dar, de departe, cea mai vie si cunoscuta este cea a haiducului Adam Neamtu.

Peste tot bantuie duhul haiducului “Neamtu”, pe numele lui adevarat Iancu Dumar, un invatator dintr-un sat de langa Moldova Noua. Localnicii povestesc cu amanunte ispravile lui si le place sa vorbeasca mai ales despre cinstea si moralitatea acestuia. Haiducul a fost prins si spanzurat la Varset –locul unde se afla comenduirea garnizoanei pe vremea imparatesei Maria Terezia. Pe apa Beiului, locuitorii din satul Potoc au construit mori pe apa cu ciutura in care isi macinau porumbul si granele. Pentru a ajunge la morile Potocului, satenii din Sasca au sapat cu tarnacopul patru tuneluri in piatra muntelui. Acestea se mai vad si azi si scurteaza distanta dintre Ochiul Bei si Sacsa cu peste 20 de km. Locul este mirific, plin de povesti si legende. Dintre toate, legenda beiului pagan si iubirii sale pentru o pastorita banateanca de la poalele Potocului, este de departe cea mai cunoscuta. Povestea de dragoste dintre beiul turc si ciobanita banateancaLegenda spune ca un bei tanar, foarte frumos si foarte bogat, ca de-aia era bei, a fost la vanatoare pe aceste meleaguri. Pe atunci, Banatul era sub stapanirea osmanlailor, care sfredeleau maruntaiele muntilor de la Ocna si Sasca dupa arama si fier. Raiaua era la Ilidia, loc in care se mai gasesc si acum urmele zidurilor in iarba uscata. Ajuns in Poiana Florii, a vazut o frumoasa fata din satul Potoc ce isi pastea oile. Frumusetea ei l-a facut sa se opreasca si pe loc s-a indragostit foc de ea. si fetei i-a cazut cu tronc turcul. Parca tineretea si inima tin cont de religie! Ce-i pasa ei ca el este turc? S-au indragostit nebuneste unul de altul. Beiul venea deseori s-o intalneasca pe ciobanita din Cetatea Terezia ridicata de catre turci, cetate ale carei ruine se mai vad si azi pe Dealul Cetatii. Cum a aflat tatal beiului de dragostea dintre cei doi, a hotarat sa-i desparta. In graba, a trimis un calau sa omoare fata ce ii sucise mintile fiului sau. In apararea fetei a sarit chiar beiul indragostit. Dar si-a gasit iubita injunghiata in locul unde acum este izvorul Beusniutei, in varf de stanca. S-a luptat din toate puterile cu ostasii iar in lupta, a pierdut un ochi. Din locul in care a cazut acesta, a aparut lacul ce-i poarta astazi numele. Beiului a varsat multe lacrimi, dupa care si-a infipt hangerul in inima. Din lacrimile lui s-a format izvorul care alimenteaza lacul. Din deal, din marginea lacului, vin apele cascadei Beusnita. Spumoase si cu zgomot, acestea se arunca la vale si parca ar vrea sa inconjoare lacul Beiului.

Legenda spune ca de fapt, apele spumoase ale cascadei, nu sunt altceva decat voalul de mireasa al pastoritei, care a plecat sa se intalneasca in nemurire cu lacrimile beiului. Cele doua cursuri de apa se intalnesc la cativa metri de malul lacului, se impreuneaza si pornesc parca bucuroase la vale. Lacul aflat intre arbori falnici, are diametrul de circa 20 de metri si adancimea de aproape 4 metri – dar apele au o transparenta aparte, o culoare albastruie si, lucru curios, nu ingheata niciodata.De fapt, in realitate, in lac se afla un izvor, un izbuc - care improspateaza mereu apele lacului si face ca apa lui sa aiba o temperatura egala si vara si iarna. Mai mult chiar, vara, apa are in jur de 3- 4 grade, iar iarna, temperatura apei ajunge si la 8 grade peste zero. Locul unde se aduna cele sapte ieleSe spune ca in noaptea de Sanziene, la Ochiul Beiului se strang, se-mbaiaza si danseaza ielele padurii. Ele sfarsesc jocul din noaptea sfanta inainte de ultimul cantat al cocosilor, din ograda padurarului de la cantonul silvic Bei. Localnicii leaga disparitia celor plecati si pierduti prin padurea virgina, de puterea amagitoare a celor sapte iele. Se mai spune ca zona este bantuita de vrajitoarele ce vin la cules de plante cu puteri miraculoase, intre Sanziene si Sfanta Marie Mare, buruieni si plante de leac crescute din… lacrimile beiului.Pe copaci si prin padure, sunt marcate traseele turistice. Jos in vale, la cantonul silvic, sunt pregatite cele cateva spatii de cazare. Nu sunt multe, in jur de 30 de locuri pe o serie, iar programarea trebuie facuta din timp la Ocolul Silvic din Sasca Montana sau la Directia Silvica Caras-Severin. O alta posibilitate de cazare ar fi la o pensiune din Sasca Romana unde un sejur complet se apropie de 100 de lei de persoana pe zi, dar mai sunt posibilitati la cort, in fanul din podurile salaselor sau la localnicii din Sasca, Potoc sau Socolari. La 3 km de Ochiul Bei, se afla o pastravarie de unde, contra cost si cu bon fiscal in buzunar, turistii pot cumpara pastrav ce merge tare bine la protap pe jar din lemn de fag cu mamaliga la ceaun si mujdei facut in pahar din plastic. Nu conteaza confortul si tacamurile, conteaza povestea si vraja locului in care, daca ai pasit odata, nu mai poti pleca fara sa-ti ramana intiparit in minte.

Ecosisteme carstice

2008-11-03T22:29:00.000-08:00

HUNEDOARA. Munca de trei veri a unor iubitori ai peşterilor s-a materializat în DVD-ul „Ecosisteme carstice din judeţul Hunedoara“.

Mihaela Sopincean, preşedintele Clubului Sporturilor Montane Hunedoara, unul dintre realizatori, susţine că au fost nevoiţi să lucreze în condiţii grele, de frig şi umezeală. Dar rezultatul, concretizat în patru scurt metraje, speră să fie un produs educaţional pentru tineri şi un motiv prin care aceştia să dorească să ocrotească mediul înconjurător.
„În cadrul DVD-ului sunt prezentate zonele carstice din judeţul Hunedoara. După filmări, care au durat trei veri, anul acesta am început procesul de selecţie. Am realizat un site de prezentare a zonelor, cu care am participat la Festivalul Speranţa, unde am luat locul III la secţiunea video-reportaje“, declară preşedintele Clubului Sporturilor Montane Hunedoara.
Membrii Clubului Sporturilor Montane Hunedoara au încercat să surprindă pe peliculă aspecte negative şi pozitive din peşterile filmate: Şura Mare, Avenul Ascuns, Retezat Calcaros şi Cheile Madei. DVD-ul a fost realizat în cadrul proiectului „Educaţie ecologică pentru tineret prin mijloace audio-vizale“, cu finanţare de la Consiliul Judeţean Hunedoara. Realizat în 1.000 de exemplare, DVD-ul va fi distribuit în comunităţile dintre ariile protejate, unităţi de învăţământ şi de protecţia mediului.

Vacanţa ecologică pentru români

2008-11-03T22:28:00.000-08:00

Organizaţia pentru protecţia mediului World Wildlife Fund for Nature (WWF) oferă soluţii ecologice pentru turiştii care pleacă în vacanţă.

Turiştilor le sunt recomandate hotelurile ecologice şi destinaţiile care posedă sisteme eficiente de tratare a deşeurilor şi de reciclare. Hotelurile şi unităţile de cazare promovate sunt cele care utilizează energie alternativă, regenerabilă, cum este de exemplu energia solară sau eoliană. Turiştii sunt sfătuiţi să nu cumpere suveniruri care dăunează mediului şi care prejudiciază speciile care sunt deja periclitate. Cicloturismul este de preferat, în locul călătoriilor cu maşina, pentru funcţia lui de protecţie a mediului, pentru mişcarea fizică şi posibilitatea de a admira peisajele. Dacă pleci în vacanţă în mijlocul naturii, ia cu tine nişte saci de plastic pentru a depozita gunoiul. Este mai bine să ai propriul tău sac, decât să te bazezi pe existenţa unor coşuri de gunoi. Dacă îţi petreci vacanţa la mare, este important să înoţi numai în locurile permise. În cazul în care îţi doreşti să te plimbi cu o ambarcaţiune, alege pe cele cu consum redus de combustibil.
În România ofertele turistice pentru vacanţele ecologice sunt destul de slab vizibile şi par a lipsi cu desăvârşire din cataloagele agenţiilor de turism. Aşadar este greu de găsit un astfel de pachet de vacanţă pentru cineva care îşi doreşte să se recreeze în natură. O variantă atractivă o reprezintă rezervaţiile naturale din ţară, precum Defileul Jiului. Bogăţia faunei şi florei sălbatice este una dintre atracţiile parcului, situat de-a lungul defileului, înte masivele Parâng şi Valcan.
Poţi alege traseul Târgu-Jiu, Defileul Jiului, Lupeni, Petroşani, Hunedoara, Deva. Valea Jiului uneşte munţii Parâng, Retezat şi Valcan, străjuind intrarea în Parcul Naţional Retezat, unul dintre cele mai frumoase din ţară. Se pot vedea defilee săpate de apele repezi de munte şi numeroase peşteri. Ai astfel ocazia să vizitezi Peştera Muierii. Se poate merge la ruinele Cetăţii Sarmizegetusa, la Cetatea Devei şi la mănăstirile Tismana, Polovraci şi Crâşna. În Parcul Naţional Retezat se află cel mai mare lac glaciar din România, Bucura.

500 de locuri de vazut inainte sa dispara- Pe cale de dispariţie

2008-11-03T22:27:00.000-08:00

Primul ghid din lume al destinaţiilor turistice pe cale de dispariţie a fost lansat ieri la Londra. Lucrarea conţine 500 de zone din întreaga lume care, din diferite cauze, se află în situaţii deplorabile şi ar putea dispărea în următorii ani.

Co-autoarea acestei cărţi, Holly Hughes, a spus pentru publicaţia britanică The Guardian: “Dezastrul cauzat de schimbările climatice şi cel provocat de acţiunile omului ne sunt cunoscute tuturor. Dar pentru această carte am ales o listă a destinaţiilor care se află într-o situaţie cu adevărat critică şi pe care iubitorii de natură mai au puţine şanse de a le vizita înainte de a se distruge complet.” Potrivit lui Hughes şi celuilalt coautor, Larry West, un respectat jurnalist nominalizat la Premiul Pulitzer, 20 dintre cele mai cunoscute locuri din Regat sunt în pericol. De exemplu celebrul Turn al Londrei sau Muzeul Marinei din Greenwich sunt în pericol pentru că, din cauza creşterii nivelului oceanului planetar, apele Tamisei vor creşte foarte mult şi îşi va ieşi din actuala matcă.

Dintre cele 500 de destinaţii, în situaţia cea mai gravă se află, potrivit autorilor, rezervaţia Everglades din sudul Floridei. Plină de specii rare, acest ecosistem unic se degradează cu o rapiditate alarmantă. Mai mult de jumătate din suprafaţa acestei arii protejate a fost transformată în teren pentru agricultură şi dezvoltare imobiliară. Apele menajere şi poluarea au afectat sever restul rezervaţiei. În acest moment, numărul de specii de păsări a scăzut cu 93%, iar peştii şi chiar aligatorii din zonă au în organism un nivel foarte ridicat de mercur.

MAREA MOARTĂ ŞI DESENELE ANTICE DIN PERU
Marea Moartă va rămâne o opţiune pentru turişti doar pentru următorii 30 de ani. Până atunci, potrivit lui Hughes, “ar putea să sece de tot, mulţumită devierilor cursurilor de râuri care o alimentau”. Viaţa marină din jurul insulelor Falkland Islands este de asemenea sever ameninţată de pescuitul excesiv şi navele de transport. Desenele din deşertul peruvian Nazca (celebrele Nazca lines), unul dintre cele mai misterioase situri antice se află în faţa distrugerii din cauza construcţiei de drumuri, încălzirii globale şi despăduririlor, care cauzează inundaţii şi alunecări de teren. De asemenea sub ameninţare se află şi Mica Italie din New York, iar din Marea Britanie celebra Strawberry Hill.

Turism la zero la suta poluare

2008-10-29T14:39:00.000-07:00

De curând, comuna Panaci din apropiere de Vatra Dornei are patalama care atestă puritatea peisajului. O fabrică de lactate din comună, care produce brânză şi smântână mai mult pentru export, a reuşit să-şi clasifice produsele ca ecologice. Pentru asta, s-au luat probe din apa din care se adapă vacile, s-au studiat iarba, aerul şi pământul şi s-a demonstrat ştiinţific că în zonă nu e nici urmă de poluare. Nici n-ar fi avut cum: pe terenurile din Panaci sau în împrejurimi n-a fost niciodată vreo urmă de industrie sau vreun CAP care să practice agricultura intensivă. De când se ştiu, localnicii din Panaci au crescut animale. Se mândresc că au fost răzeşi şi dau mare valoare pământului.

Când Alexandru Ipsilanti a făcut cadou boierului Balş terenurile lor şi ale celor din Şarul Dornei şi Dorna Arini, vreo 20.000 de hectare, a fost mare durere. Răzeşii au plâns pe la curtea domnească până când Mihai Sturza a hotărât să le răscumpere pământul de la boieri. L-a costat 12.000 de galbeni, o adevărată avere, pe care răzeşii s-au pus chezaşi să i-o restituie în rate. Uricul (actul) răscumpărării, scris pe piele de viţel, se mai păstrează şi acum. Paznicul lui este un localnic a cărui familie, din tată în fiu, a avut această misiune. Pe vremea comuniştilor, locul de păstrare a uricului era taină mare, dar acum îl poate admira oricine.

Satele care fac parte din comuna Panaci sunt întinse pe zeci de kilometri. Casele sunt aruncate pe dealuri, la mare depărtare una de alta. La unele abia răzbeşti cu maşina. Câteva nu au nici măcar curent electric. După socoteala companiei de electricitate, să pui stâlpi şi să tragi cablu pe distanţe aşa de mari pentru 10-20 de familii e cheltuială de pomană. Aşa că a decis că e treaba primăriei să cumpere stâlpii şi să-i pună, dacă nu poate să convingă oamenii să coboare din pustietăţi spre centrul comunei.

De la covoare – la agroturism

În centrul Panaciului, unde şoseaua este bună, o gospodină, Hunea Felicia, s-a decis cu 12 ani în urmă să se apuce de turism. A pornit cu bani puţini – bărbatul a muncit la casă şi a făcut mobilierul, ea a cusut şi a ţesut. Covoarele erau pasiunea ei înainte să se apuce de agroturism. La 40 de kilometri de Panaci, la Vatra Dornei, era pe vremea lui Ceauşescu o fabrică de covoare de lână - „persane, manuale”. Se făceau doar pentru export, dar oricum erau aşa de scumpe că nu şi-ar fi putut permite nici să viseze la unul. Erau însă atât de frumoase, încât şi-a pus în cap că vrea şi ea un persan manual în casă. O verişoară lucra la fabrica din Vatra Dornei şi s-a dus să vadă cum arată războiul care face aşa minuni.

A ţinut-o lungă cu persanul până când bărbatul s-a dus şi el la fabrică să studieze războiul. Şi, singur, a făcut o copie acasă. Apoi femeia a adunat lâna de la oi, a dus-o la o vecină să o vopsească cu foi de ceapă şi cu frunze şi flori de tot soiul şi s-a apucat de ţesut. N-a fost uşor să lucreze astfel de covoare. Chiar şi când a căpătat experienţă nu putea face mai mult de un metru pătrat pe lună. Chiar şi terminat, persanul dădea bătăi de cap. Un covor de mărime medie, circa 4 metri pătraţi, cântăreşte 32 de kilograme. Intră la el 22 de kilograme de lână şi 8 de bumbac. Nu e uşor nici să-l scoţi să-l scuturi, iar ca să-l speli, îngreunat şi mai mult cu apă, e o adevărată aventură.

Bucătărie dependentă de smântână

După ce s-a apucat de agroturism, Felicia s-a lăsat de covoare. A pus persanele făcute în camerele din pensiune, să se simtă bine turiştii, dar pe măsură ce se învechesc le înlocuieşte cu covoare de duzină, de la magazin. Acum pensiunea ei e un şantier – din banii strânşi în cei 12 ani vrea să investească în confort.

„Ştiu cum trebuie să arate o pensiune ca în Occident, ştiu unde am greşit până acum, dar costă tare mult să repar greşelile. Omul vine, rămâne cu gura căscată de cât e de frumos peisajul, dar dacă nu are şi confort, stă un pic şi pleacă. Vreau ca măcar fiecare cameră să aibă baia ei, dacă nu voi avea bani pentru mai mult”, spune Felicia. Dar chiar şi la începuturi, când în toată pensiunea n-avea decât o toaletă de făceau turiştii coadă dimineaţa la ea, tot n-a dus lipsă de clienţi.

„Lipiciul” Feliciei a fost mâncarea bucovineană gătită numai din ce produce în gospodărie. Iar ingredientul principal este smântâna, grasă de nu curge din oală dacă o întorci cu fundul în sus. Până şi banalele ochiuri se fac aici cu smântână pe post de ulei. Adică, pui smântâna în tigaie şi, când fierbe, spargi oul şi-l „prăjeşti”.

Dacă vrei ceva uşor, poţi să alegi păstrăv. Negreşit şi acesta va avea însă smântână. Reţeta: dai păstrăvul prin mălai, îl prăjeşti până devine crocant, şi îl acoperi cu smântână. Apoi faci un sos din smântână cu mălai. Evident, nu este o zonă recomandată celor care vor să slăbească. Dar pentru gurmanzi poate fi o desfătare. Între mese, dacă vrei să mai mănânci ceva, ai la discreţie şuncă, slănină, pastramă de miel, brânză de oaie sau de capră...

Parcul dendrologic de la Simeria, in paragina

2008-10-27T09:43:00.005-07:00

Parcul dendrologic de la Simeria, infiintat in gradinile castelului Gyulay, este intr-o avansata stare de degradare

Rezervatia contine o serie de specii exotice rare.Considerat unul dintre cele mai frumoase monumente ale naturii din lume, parcul de la Simeria a fost infiintat la inceputul secolului al XVIII-lea, in jurul castelului nobiliar Gyulay din vechiul sat Biscaria, astazi orasul Simeria. In prezent, parcul se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Lipsa de interes a autoritatilor a facut ca din 1990 si pana in prezent gradina zoologica din incinta parcului sa dispara de parca nici nu ar fi fost acolo, aleile din parc si lacurile unde altadata cresteau nuferi sunt neingrijite, chiar daca si-ar astepta vizitatorii pentru a-si perinda pasii prin cel mai frumos parc dendrologic din Romania.Parcul este situat pe malul raului Mures si este apreciat de specialistii in domeniul silvic si botanic ca fiind un monument national reprezentativ in arta parcurilor si, totodata, cea mai veche si mai valoroasa colectie de plante lemnoase exotice si autohtone din tara. Rezervatia dendrologica de la
Simeria este unicat in aceasta parte a Europei Centrale si de Sud-Est, datorita speciilor exotice rare care se gasesc in acest parc. Stilul de amenajare si constructie este cel englezesc cu tenta romantica. Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, cand a fost plantata o prima alee cu castani, eveniment cunoscut datorita unei lucrari din 1860, dar si datorita unor planuri de amenajare a parcului, care se afla la Arhivele din Deva. Tot in aceste documente se gaseste si informatia potrivit careia specia “salcam” a fost introdusa in parc cu ocazia lucrarilor la respectiva alee cu castani. De la infiintarea parcului, acesta a fost domeniul unor renumite familii nobiliare din Transilvania si a fost transmis pe linie feminina de la primii proprietari ai parcului, cei din familia Gyulay, la familile Kún, Fáy si pana la ultimii proprietari, cei din familia contelui Ocskay, de la care statul comunist l-a confiscat si trecut sub egida Academiei Romane.Intr-un document din anul 1848 este mentionat ca proprietar al parcului contele Kún si, cu ocazia revolutiei maghiare din 1848-1849, au fost semnalate numeroase distrugeri si avarierea cladirilor de pe domeniul nobiliar datorita faptului ca in zona satului Biscaria, astazi Simeria, au avut loc numeroase lupte intre trupele revolutionare maghiare, conduse de generalul Iosif Bem, si armata imperiala austriaca. Din familia nobiliara Kun, care este amintita in respectivul document de la 1848 ca proprietara a parcului, a facut parte si presedintele Academiei Literare Maghiare, contele Gyulay Kun. Din 1870 au loc primele schimbari in arhitectura parcului, dupa planuri precise, cu rol de a imprima un stil englezesc autentic prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient si America de Nord. Este cunoscut faptul ca nobilimea maghiara din epoca a incercat sa imite stilul de viata al aristocratiei din Imperiul Britanic. Urmatorul proprietar care este semnalat in documente dupa contele Kún este Bela Fáy, unul dintre cei mai mari specialisti in domeniul biologiei, devenit ulterior membru al Academiei de stiinte din Imperiul Austro-Ungar, si care a imbogatit parcul cu numeroase specii de arbori exotici.» Peste 250 de speciiColectia dendrologica a parcului avea la inceputul anului 1949 peste 250 de specii de arbori, iar in prezent in parc exista 2.165 de specii diferite de plante si arbori exotici rari pentru aceasta zona a Europei. Aici a avut loc studiul experimental de aclimatizare a arborelui de Segovia Gigantea, care este originar din Africa, dar si a speciilor de arbori, arbusti si plante exotice, pentru infrumusetarea parcurilor urbane din Romania si din intreaga lume, statiunea si parcul dendrologic de la Simeria bucurandu-se de recunoastere pe plan mondial in domeniul silviculturii. Conform Enciclopediei Britanice, parcul dendrologic de la Simeria ocupa locul al treilea ca frumusete si numar de specii de arbori in Europa si pozitia a 11-a pe plan mondial.

Gura Dobrogei, intre istorie si biodiversitate

2008-10-27T09:43:00.003-07:00

Pentru toţi cei atraşi de turismul ecologic şi cel istoric, traseul format din localităţile Constanţa, Ovidiu, Gura Dobrogei, Casian şi Istria este unul care ar trebui marcat cu majuscule.

Iar acest lucru se datorează faptului că acest traseu ofera posibilitatea ca, pe langă vizitarea Muzeului şi a Cetăţii Histria, turistul să poată cunoaşte secretele şi specificitatea ecologica a Complexului Lacunar Razem - Sinoe şi a Rezervatiei ornitologice Histria - Sinoe, incluse în marea Rezervatie Ecologica a Deltei Dunării. Între satul Cheia şi Comuna Târguşor se află Peştera „Sf. Ioan Casian“. Pe aceste meleaguri s-a născut şi a trăit unul dintre Sfinţii Părinti ai Bisericii, Ioan Casian, despre care se ştie că a întemeiat monahismul în Franţa, el fiind, de altfel, înmormântat la Marsilia. Istoricii au stabilit că peştera a constituit loc de rugăciune pentru comunităţile creştine din secolele IV - X. Pare greu de crezut, dar în aceste locuri se aflau în secolul al IV-lea zeci de mănăstiri. Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice în parte necercetate, un ansamblu de grote şi adăposturi uitate. Cu totul uimitoare este îndărătnicia cu care frânturi de nume şi de întâmplări s-au mai păstrat înca în legendele şi poveştirile oamenilor. Spre Cheile Dobrogei se află Peştera Liliecilor sau Grota Sihastrului. În urma cercetãrilor (întreprinse mai ales de cluburile Focul Viu şi Emil Racovitã din Bucureşti) s-au descoperit un numãr destul de mare de peşteri. Ele sunt în general de dimensiuni reduse, dar au o importantã istoricã deosebitã. De exemplu, în pestera La Adam s-a descoperit un sanctuar al Zeului Mitra (sec I-II e.n.). În pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei s-au gãsit unelte care atestã locuirea sa de cãtre om încã din paleoliticul inferior. În pestera Casian a sãlãsuit cuviinciosul Casian Romanul, sãrbãtorit în calendarul crestin-ortodox pe 28 februarie.
În zona Cheilor Dobrogei se gãsesc urmãtoarele peşteri :
• peştera La Adam
• peştera Liliecilor de la Gura Dobrogei
• peştera Adãpostul Rândunelelor
• peştera Mare din Chei
• peştera Aven
• peştera Casian
• peştera Babei
• peştera de la cariera nouã
• peştera de la Mireasa

Valoarea ştiinţifică a peşterii “La Adam” este cunocută datorită faunei paleontologice, cât şi resturilor de civilizătie umană: din peşteră a fost scoasă la suprafaţă o piesă unică- un molar ce aparţine lui HOMO SAPIENS FOSSILIS, cu o vechime de 100000ani î.e.n.

În peştera “Liliecilor” au fost atestate numeroase mărturii ale activităţii umane, fragmente de ceramică neolitică, cât şi obiecte ce aparţin epocii fierului. Printre resturile fosile găsite, amintim pe cele aparţinând grianului, animal characteristic faunei dobrogene. Actual peştera adăposteşte colonii de lilieci, care au dat şi numele peşterii: liliacul cu mustăţi- Myotis mistacinus, Rhinolophus mebelyi. Sursele de hrană produse în afara peşterii sunt detritusul organic adus la suprafaţă de apele de infiltraţie, guano- dejecţiile liliecilor, precum şi bacteriile, ciupercile care se dezvoltă pe acestea. Ele au supravieţuit ca nişte adevărate refugii, care le-au ferit de schimbările factorilor abiotici de la suprafaţă.

Intrare in peştera Gura Dobrogei
În funcţie de condiţiile fizico-geografice pe teritoriul judeţului Constanta se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începand cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă şi pădure sfârşind cu ecosistemele acvatice, marine şi lacustre din lungul litoralului şi Dunării.
Zona stepei, cu limita superioara de 50-100 m altitudine, cuprinde o vegetaţie superioara doar în locurile improprii culturilor pe fâşiile de păşuni ori în rezervaţiile naturale. Zona silvostepei ocupa spatii reduse ca suprafata in sud-vestul judetului , dar sub forma de palcuri izolate apare si pe versantii vailor abrupte. Zona de padure – ocupa, in judetul Constanta arealele cele mai restranse cca 3% din teritoriul acestuia. Zona vegetatiei nisipurilor maritime ocupa suprafete restranse . Pe calcarele jurasice, ale zonei Gura Dobrogei, cu forme variate, creşte o floră calcifilă variată şi interesantă. Astfel de plante sunt: minuartia adenotricha, allium tauricum, gagea callieri, convolvulus lineatus.

În jurul peşterilor se dezvoltă o vegetaţie lemnoasă dar şi ierboasă reprezentă prin speciile:
- stipa capillata (colilie)
- festuca valesiaca (părul porcului)
- Artemisia austriaca (peliniţa)
- Paeonia tenuifolia (bujorul de stepă)
- Padus mahaleb (vişin turcesc)

Pârâul ce străbate zona are izvoare pe teritoriul comunei Cogealac, direcţia de curgere este de la NE spre SV, cu o lungime de 9 km, iar suprafaţa bazinului hidrografic este de 618 km². Este un pârâu cu debit redus ca urmare a precipitaţiilor scăzute şi caracterului arid al climei. Albia pârâului este neîngrijită, malurile şi împrejurimile acestora sunt neîntreţinute. Cu toate că este zonă protejată păstoritul se realizează în apropiere sau chiar în incinta zonei protejate. Din acest motiv, dar şi din cauza utilizării suprafeţei ca loc pentru agrement, peisajul zonei se deteriorează şi vegetaţia spontană nevaloroasă tinde să ia locul celei care a adus faima rezervaţiei. Relieful zonei se încadrează în subunitatea structurală a “Dobrogei centrale”, este alcătuit dintr-un fundament cristalin peste care se aşterne complexul de şisturi vergi argiloase, vizibile uneori şi la suprafată, şisturile verzi sunt acoperite în bună parte de formaţiuni de loess şi loessoide de vârstă cuaternară.
Chiar dacă solul din zona Gura Dobrogei nu este supus în mod direct degradării, acesta se realizează indirect prin intermediul apei şi aerului. Consecinţele sunt directe şi grave nu numai asupra calităţii mediului ambiental, dar şi asupra sănatăţii oamenilor şi altor vieţuitoare.
Pentru a asigura biodiversitatea şi protecţia ecosistemelor trebuie ca habitatul sau mediul tuturor speciilor sălbatice să fie protejat şi conservat, protecţia tuturor speciilor să fie garantată, dar şi conservarea durabilă a bogăţiilor naturale, culturale, istorice.
Autor: Raluca Grigore

Se înmulţesc caprele negre din Parcul Rodnei

2008-10-27T09:43:00.001-07:00

Parcul Naţional Munţii Rodnei are cele mai multe capre negre, din ultimii patru ani, de când se face evaluarea periodică a acestei specii.

La recensământul de toamnă au fost observate 140 de capre negre, 11cerbi, nouă cocoşi de munte, nouă cocoşi de mesteacăn, cinci urşi, o vulpe, un râs, 15 ciute şi o acvilă. Ultima populare cu capre negre a Parcului Naţional Munţii Rodnei s-a făcut în 2005, aici fiind aduse opt capre: patru din Munţii Bucegi şi patru din Munţii Retezat. Parcul Naţional Munţii Rodnei a fost înfiinţat în anul 1972, la vremea respectivă zona fiind populată cu peste 700 de exemplare de capră neagră.

Să ne îndrăgostim de mareea toamnei

2008-10-27T09:42:00.008-07:00

La mijlocul lui octombrie plaja Mării pare demult dezbrăcată de prejudecăţile sezonului, iar de două săptămâni voluntarii au reuşit să o dezbrace şi de gunoaie.
Astăzi doar scheletele unor fastfood-uri par să slăbească nivelul calitativ al tabloului vizual, dar ce sunt ele în faţa grandioasei capodopere divine, încă spasmatică în faţa soarelui sarcastic? Doar goluri de efect…

O poţi privi în fiecare zi şi fiecare zi îţi pare altfel, însă cu acelaşi aer resemnat şi înţelept. Dacă priveşti dincolo de rece şi de ud îi poţi simţi trăirea, îi poţi simţi tristeţea. Stă în aşteptare ca o bătrână pierdută în timpuri şi periodic, vin „pruncii” să ceară şi să ia, ca de la un părinte nemuritor, fără să-I ofere şi lui o bucurie. Îi lasă casa lovită şi murdară, gândind la un nou an pentru a se întoarce. Marea? Rămâne în propria jale, încălcită în alge de amintiri.

Încearcă să priveşti o clipă tabloul Mării Negre şi ai să surprinzi reflexia umană: la bază, un cearşaf gri-amărui pe o saltea pământie, pe el atârnă braţul mării care tresare din când în când din somnul toamnei; în partea superioară o plapumă -indecisă -de nori completează opera de artă. E un moment de farmec. Priveşti un nud atât de feminin,dar totuşi atât de lipsit de sexualitate…şi te simţi ca un copil nenăscut, conştient de pântecele mamei.

E un moment ideal pentru doi, pentru tine şi Marea. Nu este nimeni pe plajă, doar câteva meduze leşioase şi strivite, câţiva răcuşori îmbălsămaţi în nisip şi mii de scoici mărunte. Câtă intimidate! Ce atmosferă tandră! Şi tu, în apogeul contemplării meditative te întrebi unde au fost toate acestea până acum, şi te laşi moale , pe propriile picioare, ca într-o hipnoză şi nu vrei să mai existe sfârşit…

Tandreţea este singura nevoie naturaţă a clipei. Nu este nimeni să te vadă sau te audă, poţi fi tu, poţi alerga ca un deţinut eliberat, poţi fi megastarul lumii, poţi fi romatic, vesel sau absurd, nu ai motive de reţinere sau discreţie, e marea ta şi poţi avea propriul tău spectacol pe plajă, valurile îşi vor oferii garanţia aprecierii prin aplauze spumante.

Nu e doar un text, este o experienţă vie şi trăită. Şi nici nu este costisitoare prin distanţă şi comfort, trebuie doar să alegi în locul mării de vară, mult prea fierbinte şi prea zgomotoasă, o mare de toamnă, cu aerul sărat şi rece, cu o apă singură în aşteptare, ce te face să uiţi de ghete sau pantofi şi să rişti pentru o joacă la mal.

DELTA DUNARII-Un paradis in degradare

2008-10-27T09:42:00.007-07:00

Inca de cum patrunzi in acest univers minunat ramai placut impresionat de frumusetea peisagistica. Insa, dincolo de Delta Dunarii prezentata in albume foto menite sa atraga turistii se ascund mormane de gunoi, saracie si degradare.

Orasul Tulcea - poarta catre Delta - impresioneaza la inceput prin ambarcatiunile ce afiseaza bannere educative: “Apa trece, gunoaiele raman!”, “Dunarea izvoraste de la nemti, deci e invatata cu disciplina. Pescuieste nemteste! “Avem o ambitie: braconierii pe cale de disparitie!”.Toate acestea, precum si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii ce vegheaza din port fac turistului, care nu stie ce se ascunde dincolo de formalitati, o impresie buna.

Primii care te trezesc la realitate sunt vecinii de ambarcatiune.Cu toate ca au vazut la intrarea pe vapor ca:“Apa trece, gunoaiele raman!” ei stiu de acasa ca orice deseu se arunca in … Dunare.

In ceea ce priveste Delta turistica diferenta fata de cea reala e izbitoare.Privita ca si arie protejata Delta apare in ochii tuturor ca o adevarata oaza a naturii salbatice, locul in care ar trebui sa ne ocupam doar de conservarea speciilor ce o populeaza. Ele ar trebui insa sa constitue apanajul dezvoltarii socio-economice. Locuitorii Deltei nu au gasit inca un echilibru intre exploatarea turistica a zonei si pastrarea ei ca Rezervatie Naturala. “Echilibrul s-a transformat aici intr-o mare discrepanta deoarece hotelurile de lux plutitoare contrasteaza izbitor cu barcile simple ale pescarilor din zona.

Asadar dincolo de apusul spectaculos, de bogatia biodiversitatii si de mirificul peisajelor se ascunde o lume pe care in o citesti in ochii tristi ai locuitorilor.

“Calea Regelui” leagă Oltenia de Ardeal

2008-10-27T09:42:00.005-07:00

Ultima reabilitare a celui mai înalt drum alpin din România a fost făcută de nemţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

De mai bine de 60 de ani, pavajul şi podurile drumului se degradează continuu. Numai un sfert din şoseaua care străbate munţii Parâng e asfaltată.

Ca să ajungă la cetăţile dacice din zona Orăştie, ostaşii lui Traian au construit Transalpina în anul 101 e.n. Aşa a început povestea unei căi de legătură între două zone ale României, un periplu ce-ţi taie răsuflarea prin frumuseţea şi puritatea peisajelor.

Pe unele porţiuni Transalpina este un adevărat test de anduranţă pentru maşini şi un test de rezistenţă şi îndemânare pentru şoferii care se încumetă să treacă printre bolovani ascuţiţi sau să ţină linia dreaptă pe marginea prăpăstiilor. Traseul este mai uşor de străbătut cu bicicleta sau cu motocicleta.

DN 67C este cel mai înalt drum alpin din ţara noastră, cunoscut de unii şi sub denumirea de „Calea Regelui”, pentru că a fost reconstruit în perioada interbelică de Regele Carol al II-lea. După reconstrucţia din anul 1933, a mai avut loc o reabilitare a drumului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când nemţii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. Din păcate, de atunci nimeni nu a mai pus vreo piatră în pavajul acestei căi de acces.

De nota 10

„Botezată DN 67C, această şosea face legătura între Novaci şi Sebeş. Este un traseu foarte puţin cunoscut, care pe alocuri urcă la peste 2.000 de metri – Pasul Urdele (2.141 metri), însă este extrem de frumos şi sălbatic.

Dacă Transfăgărăşanul este, după părerea mea, de nota 9, Transalpina merită cu siguranţă un mare 10 pentru peisaje, aventură şi mister. Şoseaua a fost construită şi pietruită de nemţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită. De atunci, drumul a fost foarte puţin întreţinut, iar pavajul şi podurile s-au degradat.

Azi, şoseaua mai este asfaltată în proporţie de 25%. Accesul se poate face fie din Novaci sau Sebeş, fie prin Valea Oltului-Brezoi-Voineasa-Vidra-Obârşiile Lotrului”, povesteşte Sabin Cornoiu, directorul Salvamont Gorj.

De obicei, turiştii care ajung în zona Gorjului merg pe Transalpina până în staţiunea montană Rânca şi uită să se întrebe ce mai urmează după această oprire. Transalpina ocoleşte Vârful Păpuşa, apoi, aventurierii au impresia că au ajuns printre nori.

Cel mai înalt punct al drumului este Pasul Urdele, care atinge înălţimea de 2.141 de metri. Vârful muntelui îţi dă ameţeli, norii se plimbă deasupra ta şi ai senzaţia că eşti stăpân peste tot ţinutul. Culorile şi nuanţele toamnei îşi umplu sufletul de linişte, câte o pasăre răpitoare brăzdează albastrul infinit al înaltului.

Verde puternic, roşu mestecăniu, verde-gălbui sau albastru plin de peştii unui râu sunt doar câteva dintre minunăţiile întâlnite pe acest „Drum al Regelui”. Iarna începe să-şi facă simţită prezenţa, se zăresc în depărtare câteva pete de un alb strălucitor.

Lacul Gâlcescu, o minune a naturii şi a Gorjului

În zona Transalpina există mai multe lacuri glaciare, dintre care cel mai cunoscut este Lacul Gâlcescu. Cu o suprafaţă de 3,2 hectare, Lacul Gâlcescu este cel mai întins iezer glaciar din zona Gorjului. Adâncimea maximă este de zece metri. Se află la o altitudine de 1.950 metri şi este populat natural cu peşti.

Rezervaţia naturală din jurul lacului protejează rarităţi precum floarea-de-colţ şi bujorul sălbatic. Numele lacului vine de la poteca încâlcită printre jnepi şi ienuperi care duce la lac, loc de unde izvorăşte râul Lotru. Fauna abundentă nu a făcut necesară popularea artificială a Lacului Gâlcescu.

Drumul se poate parcurge în circa cinci ore de la staţiunea montană Rânca peste Zănoaga Iezer, prin Pasul Urdele.
Un alt obiectiv turistic spectaculos este Cascada Dracilor, de 12 metri înălţime. Aici se poate ajunge foarte uşor de la Cabana Obârşia Lotrului, situată la zece minute de mers pe jos de cascadă.

De asemenea, la mai puţin de o oră de mers pe jos de la Cabana Obârşia Lotrului spre Rânca se află Lacul Iezerul, aşezat la 1.900 de metri altitudine, aproape de Izvoarele Gilortului. Iezerul are o suprafaţă de trei hectare şi o adâncime de 1,5 metri.

Mai puţini turişti, mai puţine gunoaie

Faptul că zona nu este foarte cunoscută şi, implicit, nu este asaltată de turişti, face ca şoseaua care străbate Munţii Parâng să nu fie sufocată de deşeuri. Reprezentanţii Gărzii de Mediu Gorj spun că cele mai mari probleme sunt în staţiunea montană Rânca, aflată în administrarea Consiliilor Locale Baia de Fier şi Novaci. „Mizeria tronează în această localitate: deşeuri menajere lăsate de turişti, moloz de la cabanele şi pensiunile aflate în construcţie.

Mai sus de staţiune, spre Lacul Gâlcescu, nu am prea dat amenzi. În zona Transalpina nu prea avem probleme cu deşeurile lăsate-n urmă de turişti. Am amendat vara aceasta două obşti săteşti pentru deşeuri găsite prin pădure şi pe marginea drumului DN 67C.

Dar asta s-a întâmplat o singură dată. Poate după ce drumul va fi mai uşor de parcurs, se vor înfiinţa şi gunoaiele. Din păcate, mai avem mult până învăţăm să protejăm mediul”, a spus Ovidiu Ilie, comisarul-şef al Gărzii de Mediu Gorj.

Reabilitare şi modernizare

Drumul Naţional 67 C va fi modernizat între Sebeş, judeţul Alba şi Bengeşti, judeţul Gorj, în cadrul unui proiect intitulat “Trans Alpina”.

Oficialităţile din Alba susţin că proiectul va întrece în dimensiuni, dificultate de execuţie şi preţ celebrul Transfăgărăşan.

Cei aproape 150 de kilometri de drum vor fi acoperiţi cu covor asfaltic, iar lăţimea părţii carosabile va fi de minimum opt metri (chiar şi pe serpentine).

Modernizarea se va realiza simultan pe patru tronsoane diferite, astfel încât traficul să fie cât mai puţin afectat.

Valoarea totală a proiectului se va ridica la aproape 350 de milioane de euro, bani obţinuţi printr-un credit cu dobândă redusă.

Dumitru Leuştean, directorul Secţiei Gorj a Drumurilor Naţionale, a precizat că lucrările de modernizare au început pe teritoriul judeţului Gorj în data de 22 septembrie. Lucrările au fost încredinţate firmei ROMSTADE Bucureşti.

„Pe teritoriul judeţelor Vâlcea şi Alba nu s-a făcut predarea amplasamentelor. Aici este vorba despre 87 de kilometri, restul fiind în Gorj. După predarea care va avea loc până la sfârşitul săptămânii viitoare, vom primi şi ordinul de începere a lucrărilor.

Nu se va lucra în perioada sezonului rece, adică din 1 sau 15 noiembrie până la 1 aprilie. Timp de doi ani vor dura lucrările”, a declarat directorul Secţiei Vâlcea a Drumurilor Naţionale, Eugen Mănescu.

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Alba au declarat că a fost eliberată autorizaţia de construcţie pe tronsonul de pe teritoriul acestui judeţ.

Week-end EuroBirdWatch

2008-10-27T09:42:00.003-07:00

Aproximativ 50.000 de europeni din 30 de ţări au participat la EuroBirdwatch 2008, un eveniment organizat de prestigioasa organizaţie BirdLife International, o invitaţie de a observa migraţia păsă rilor, în timpul deplasării lor prin Europa spre ţinuturile în care îşi vor petrece iarna.

Cele 2.700 de evenimente organizate de partenerii BirdLife din întreaga Europă, din Portugalia până în Turcia şi din Malta până în Norvegia, au avut ca rezultat observarea a 2.3 milioane de păsări.

În România, evenimentul este organizat de Societatea Ornitologică Română, anul acesta având loc 35 de acţiuni de observare separate, care s-au bucurat de participarea a 236 de iubitori ai păsărilor. De-a lungul celor 15 ani în care se organizează acest eveniment, graurul a fost printre speciile cu cele mai multe exemplare observate. Şi anul acesta a fost specia cea mai frecventă, urmată de lişiţă şi cinteză.

Chilii pentru lilieci

2008-10-27T09:42:00.001-07:00

Măicuţele de la Mănăstirea Bistriţa - Vâlcea au obligaţia de a ţine departe de bliţurile şi de zgomotul turiştilor liliecii peşterii Sfântului Grigorie Decapolitul.

Pe lângă datoria de a participa la slujbe, maicile Mănăstirii Bistriţa - Vâlcea mai au o obligaţie, încă nescrisă, aceea de a ţine departe de bliţurile şi zgomotul turiştilor liliecii Peşterii Sfântului Grigorie Decapolitul (Peştera Liliecilor). Înţelegerea a fost făcută cu administraţia Parcului Naţional Buila - Vânurariţa, ai cărui specialişti se ocupă de monitorizarea speciilor protejate de lege atunci când coloniile se strâng pe plafoanele peşterii pentru hibernare. Galeriile săpate de apă prin calcar sunt ferite de lumină şi, mai ales, de curiozităţ ile oamenilor care vor să tragă în poză zburătoarele nocturne. Lumina care le-ar intra brusc în ochi ar provoca accidente stupide. „Se lovesc de pereţi, cad şi mor“, explică maica Sebastiana posibilul sfârşit al liliecilor bătuţi fără voie de ghinion.

Mănăstirea a intrat într-un adevărat circuit turistic, copiii vin mai mult să vadă animalele cu aripi, iar credincioşii să bată o metanie într-una din cele două capele pe care le găzduieşte, de sute de ani, peştera.

Liliecii, ţinuţi sub cheie

Pentru a proteja locul şi pentru a păstra liniştea şi întunericul atât de necesare liliecilor, peştera a fost încuiată, iar accesul se face doar pentru grupurile organizate, însă nu mai mari de zece persoane.

„Cei de la Parc nu sunt de acord cu intrarea mai multor persoane. Nici accesul în galeriile unde se adăpostesc liliecii nu este permis. Se sperie şi încep să zboare“, spune maica Sebastiana, ferind lampa de pereţii peşterii pentru a nu le crea disconfortul vederii niciunei urme de lumină. Intrarea în peşteră, un exerciţiu solicitant de mersul piticului, este deja un drum cunoscut pentru maicile care, în sezonul turistic, fac pe ghizii în singura peşteră care are lăcaşuri de cult şi o rezervaţie naturală, protejată prin lege. „Pe lângă lilieci, mai sunt şi alte animăluţe, organisme. Trăiesc aşa, într-un ecosistem. Unii sunt solitari, alţii trăiesc numai în grup“, povesteşte maica despre locul în care merge „de câte ori este nevoie“.

Traiul pe-ntuneric

Electrificarea a înlesnit oficierea slujbelor în peşteră şi vizitele turiştilor, dar becurile trebuie stinse repede. Liliecii trăiesc orbeşte în două galerii, din care se aude un chiţcăit continuu. Semnalează un deranj evident făcut de curioşii care, cu ochii pe pereţi, vor să-i vadă zburând. Maica vorbeşte în timp ce liliacul îi planează deasupra capului, căutând întunericul şi liniştea.

Chiţcăitul se aude intens dincolo de zona îngrădită cu „Trecerea oprită. Rezervaţie naturală“, iar pe fereastra peşterii, o deschizătură amplă spre Cheile înguste ale Bistriţei, zboară câteva exemplare. „Pleacă atunci când se lasă seara. Intră pe fereastră şi merg direct la ei în galerie“, explică ea, trasând cu mâna drumul obişnuit al liliecilor de întoarcere acasă. Deşi de monitorizare şi de studiile ştiinţifice se ocupă biologii de la Parcul Naţional din Horezu, maicile ştiu bine când liliecii nu trebuie nicidecum deranjaţi. „Începe acuşi perioada lor de hibernare. Nu mai ies până la primăvară. Se prind între ei şi stau aşa toată iarna“, zice maica Sebastiana, cea care se ocupă de bunul mers al lucrurilor în peşteră.

Peştera cu ultrasunete

Perioada de hibernare începe în funcţie de vreme. Astfel, dacă timpul mai lasă vânt călduţ pe afară, abia la sfârşitul lunii noiembrie liliecii se adăpostesc de temperaturile scăzute, iar din luna mai până la sfârşitul lui iulie sunt în perioada de maternitate. Autorităţile care se ocupă de partea ştiinţifică a acestei lumi muncesc într-un birou la Ocolul Silvic din Horezu. Derulează programe de cercetare, fac proiecte turistice şi supun analizelor fauna locului.

Cei din administraţia Parcului şi specialiştii de la Institutul de Speologie din Bucureşti vin să-i viziteze pe liliecii peşterii doar pentru măsurători şi alte expertize, iar în restul timpului lasă treburile pe mâna mănăstirii. „Am făcut un parteneriat cu mănăstirea pentru îngrijirea peşterii. Noi ne ocupăm de partea ştiinţifică, iar maicile de bisericile de acolo şi de grupurile de turişti. Biologii fac periodic observaţii, măsurători şi înregistrări de ultrasunete, iar de întreţinere se ocupă echipele de voluntari, pasionaţi de specii şi de protejarea habitatului“, spune Monica Huidu, biolog al Parcului Naţional.

Pentru studii, animalele sunt încadrate în specii în funcţie de modul în care se agaţă de tavan, forma aripilor sau alte elemente de „fizionomie“. „Sunt mai cunoscuţi prin denumirile populare date de specialişti: liliacul cu picioare lungi, liliac cu nasul în formă de potcoavă. Pentru oameni, aceste diferenţe sunt insesizabile“, explică administratorul.

HABITAT ÎN BEZNĂ

Risc crescut de accidente

Traficul turistic este aproape interzis în timpul în care liliecii sunt în perioada de maternitate. Pentru a-i feri de accidente, maicile scot din circuitul turistic peştera şi nu mai ţin slujbe la cele două capele din grotă. „Puii se ţin de spatele mamelor, se agaţă cumva, iar dacă ele se sperie, există riscul ca puii să cadă şi să moară. De aceea trebuie evitată deranjarea lor“, explică Monica Huidu pericolele la care sunt expuşi nou-născuţii dintr-o colonie. Cele două luni de „maternitate“ sunt respectate întocmai şi este un moment în care speciile pot fi contorizate. „Literatura de specialitate a consemnat vreo nouă specii în urmă cu douăzeci şi ceva de ani. Acum, dacă mai sunt vreo trei, patru. La ultima monitorizare, specialiştii au observat cam 600 de exemplare într-o colonie.

Habitatul este în progres, dar au fost şi momente când se numărau 30- 40 de exemplare pe specie“, spune Florin Stoican, preşedinte al asociaţiei care a înfiinţat Parcul Naţional Buila - Vânurariţa. „Locuitorii“ constanţi din peşteră sunt greu de identificat, deoarece specialiştilor le este greu să stabilească dacă sunt chiriaşi „de-o zi“ care se adăpostesc de lumina soarelui sau dacă locul este pentru ei un fel de „acasă“.

Poză din altar

Maicile Mănăstirii Bistriţa - Vâlcea nu se pricep la fauna din interiorul stâncilor. Semnalează orice comportament ciudat al liliecilor şi-l transmit mai departe, către Parcul Naţional. „A fost o întâmplare inedită acum câteva zile. Ne-a sunat o maică să ne spună că un exemplar a ajuns pe unul din pereţii capelei, l-a fotografiat şi ne-a întrebat cum îl poate ajuta să ajungă înapoi în colonie. Până am ajuns noi cu răspunsul, ne-a anunţat că dispăruse. A plecat singur“, povesteşte amuzat Florin Stoican.

La sfârşit de săptămână, atunci când „năvălesc“ turiştii, maicile fac schimb de ture pentru a-i însoţi pe cărările abrupte care duc spre peşteră. „E chiar obositor să urci de câteva ori pe zi, cu fiecare grup care vine. Atunci, mergem pe rând, stăm de dimineaţă până la prânz şi aşteptăm turiştii“, adaugă maica, oprită lângă capela de piatră peste care se zăresc pădurile Bistriţei.

CARTE DE OASPEŢI

Turiştii lasă autografe pe icoanele pictate

Deschisă fără oprelişti vizitatorilor în perioada comunistă, Peştera Sfântului Grigorie Decapolitul a suferit deteriorări de imagine, ascunse acum de cheia uşii de la intrare. Asta ar putea fi şi explicaţia dispariţiilor unor specii de lilieci care şi-au făcut adăpost printre Cheile Bistriţei. Năzbâtioşii au lăsat „autografe“ pe icoanele pictate pe pereţii celor două capele, Ovidenia şi Sfinţii Arhangheli, şi şi-au consemnat fără voie prezenţa ca într-o carte de oaspeţi. Rodica, Niculae, Gabor sau Ionică au făcut loc pe feţele sfinţilor pentru o semnătură, dar şi pentru „am trecut pe aici, iunie ‘48“. Decizia de a fi încuiată şi vizitată doar la cerere a venit din partea ambelor părţi implicate în gestionarea resurselor din interior. „În perioada în care nu a fost electrificat, turiştii foloseau lumânări pentru a vedea peştera, iar liliecii nu suportă fumul. E mai bine că este încuiată“, este de părere Florin Stoican.

Maraton montan

2008-10-27T09:41:00.010-07:00

Asociaţia Sport & Natură Piatra Craiului din Zărneşti (judeţul Braşov) organizează astăzi a treia ediţie a Maratonului Piatra Craiului, singura competiţie cu un puternic caracter montan, desfăşurată în aer liber, din România.

Anul acesta, maratonul a înregistrat aproape 125 de participanţi, o creştere semnificativă comparativ cu 2007 (98 de participanţi) şi 2006 (respectiv 50). Evenimentul urmăreşte promovarea naturii prin mişcare în aer liber şi încurajarea unui nou concept de sport outdoor în România. Traseul este neamenajat şi neprotejat, foloseşte drumuri publice şi drumuri forestiere, poteci marcate şi nemarcate, pante cu înclinare mare şi zone accidentate.

Turismul in Delta, sabotat de infrastructura

2008-10-27T09:41:00.009-07:00

Reprezentantii Comisiei pentru transport si turism din Parlamentul European au dat ieri o lectie Guvernului de la Bucuresti, semnaland ca infrastructura deficitara blocheaza dezvoltarea turismului din zona Deltei Dunarii.

Potrivit acestora, o calatorie de la Bucuresti spre delta dureaza mai mult decat una din Europa spre Statele Unite. “Întelegem ca e nevoie de noi sosele, dar am vrea sa subliniem, atat pentru autoritatile locale, cat si pentru Guvern, ca e nevoie de investitii în retele de cai ferate între Bucuresti, Galati si Tulcea, de investitii în caile navigabile si de extinderea unor rute aviatice înspre aeroportul din Tulcea, pentru ca altfel aeroportul din Tulcea este un aeroport fara avioane, ca un pub fara bere“, a declarat europarlamentarul britanic Brian Simpson.

Mediul natural si Romania

2008-10-27T09:41:00.007-07:00

România are un nivel ridicat al biodiversităţii, precum şi sisteme ecologice intacte.

Vastele teritorii din Delta Dunării, densitatea mare a carnivorelor mari şi suprafeţele largi acoperite cu păduri din Munţii Carpaţi sunt unele dintre cele mai semnificative şi mai cunoscute aspecte ale bogăţiei capitalului natural al României. Ecosistemele naturale şi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării, fiind identificate şi caracterizate un număr de 783 tipuri de habitate.

Diversitatea florei şi faunei se exprimă prin existenţa unor populaţii de lupi, urşi, capre negre şi râşi, care sunt considerate ca fiind cele mai numeroase din Europa, precum şi prin existenţa unor extinse habitate forestiere şi alpine nealterate, asociate lanţului muntos al Carpaţilor. Aproximativ 5600 de urşi, reprezentând 60% din populaţia europeană de urşi bruni, aproximativ 3000 de lupi reprezentând 40% din populaţia europeană de lupi şi aproximativ 1500 de râşi reprezentând circa 40% din populaţia europeană de râşi, reprezintă un simbol al sălbăticiei şi al habitatelor naturale şi pot asigura o bază pentru repopularea altor zone din Europa cu aceste specii.

Pe teritoriul României au fost identificate 3700 specii de plante, din care până în prezent, 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 rare.

Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România este de 1.234.710 ha, reprezentând aproximativ 5,18% din suprafaţa ţării.

Potrivit Legii nr. 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, în ţara noastră sunt acceptate următoarele categorii de arii naturale protejate, definite în funcţie de obiectivele de management atribuite: rezervaţie ştiinţifică; rezervaţie naturală; parc naţional; parc natural; monument al naturii; rezervaţie a biosferei; zonă umedă de importanţă internaţională (sit Ramsar); sit al patrimoniului mondial natural şi cultural; arii speciale de conservare; arii speciale de protecţie.

Rezervaţiile biosferei, parcurile naturale şi naţionale însumează o suprafaţă de 1.132.176 ha (incluzând şi un număr de 134 de rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 de habitate ca rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102.434 ha în plus faţă de cele 134 conţinute în interiorul parcurilor naţionale, naturale şi a rezervaţiilor biosferei.

În momentul de faţă, peste jumătate din suprafaţa totală a ariilor protejate din România au structuri proprii de administrare.
Cu suportul tehnic şi financiar al Consiliului Europei, s-a dezvoltat proiectul “Reţeaua Smarald (Emerald) în România”, care vizează identificarea şi caracterizarea unor habitate naturale şi a unor specii sălbatice existente în România.

La nivel internaţional, trei habitate au fost declarate rezervaţii ale biosferei, iar două situri Ramsar. Din reţeaua naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar, Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural.

Delta Dunării reprezintă un habitat unic în felul lui datorită celor peste 300 de specii de păsări (multe dintre ele nu se mai găsesc nicăieri în altă parte a Europei) şi unei ample şi variate faune. Delta Dunării este peisajul cel mai tânăr şi mai variat din Europa. Cuprinzând spaţiul dintre braţele fluviale Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe delta este în prezent o câmpie plană, joasă, în plin proces aluvionar de formare, un peisaj încă în schimbare, un “laborator viu” cu o excepţională dinamică la nivelul tuturor componentelor sale naturale. Din punct de vedere morfo-hidrografic, Delta Dunării prezintă ridicături de mal sau suprafeţe uscate care ocupă aproximativ 13-16% din suprafaţa sa totală şi zone temporar sau permanent acoperite de apă (incluzând braţele Dunării, pâraie, canale, lacuri mlăştinoase), care reprezintă o proporţie copleşitoare din suprafaţa totală. “Paradis al păsărilor”, Delta Dunării este locul de întâlnire al păsărilor migratoare din Egipt şi din Caucaz, de dincolo de Crimeea sau din Europa Centrală şi de Nord. Unele specii ca pelicanii, egreta mică şi mare, porumbeii albi şi roşii şi altele, au fost declarate monumente ale naturii. Delta Dunării găzduieşte cele mai mari colonii de pelicani din Europa. În anul 2000, datorită stării favorabile de conservare în care se află sistemele ecologice şi speciile din Delta Dunării, Consiliul Europei a acordat Diploma Europeană acestei rezervaţii. În perimetrul ei există cea mai vastă suprafaţă acoperită de stuf din Europa.

Delta Dunării are mult mai multe specii de păsări clocitoare decât oricare altă deltă sudică; acestea includ un procent major al populaţiei mondiale de cormoran pitic, jumătate din populaţia palearctică a pelicanului alb şi 5% din populaţia mondială a pelicanului creţ. Se pare că Delta Dunării este unul din ultimele refugii de pe continent al nurcii europene şi mai există, de asemenea, un mare număr de carnivore mici. Un număr de 18 arii strict protejate au fost delimitate în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, acoperind o suprafaţă de 50.600 de hectare. Această rezervaţie este unica arie protejată din România care beneficiază de o lege proprie, o structură administrativă proprie şi de un plan de management.

Râuri şi lacuri. Dunărea este colectorul principal al râurilor dispuse radial (cu mici excepţii), cele mai multe dintre ele izvorând din Munţii Carpaţi. Totodată, sunt importante şi numeroasele lacuri, care au origini şi mărimi diferite. La inventarul bunurilor naturale se adaugă mai mult de 2000 de izvoare de apă minerală, multe dintre acestea fiind ape termale.
Cele mai lungi patru râuri, care îşi au izvoarele în Carpaţii de Est sunt: Oltul, Mureşul, Siretul şi Prutul. La frontiera de nord curge râul Tisa, cu afluenţii săi din Maramureş şi râul Someşul Mare.

Lacurile de munte sunt în majoritate de origine glaciară (precum Bucura şi Zănoaga în Retezat), ori vulcanică, provenind din vechi cratere (Lacul Sfânta Ana în Masivul Ciomatu Mare), sau formate prin baraje naturale (Lacul Roşu în Munţii Hăşmaşu Mare).
Lacurile formate în regiunea de câmpie sunt lacuri balneare (Amara, Lacul Sărat) sau lacuri de agrement şi pentru amatorii de pescuit (Snagov, Căldăruşani).
Dunărea. Prin izvoarele ei din Vârful Lumânării (Kandel - 1.241 m) în Munţii Pădurea Neagră, Dunărea are origine germană, dar în lungul său drum spre Marea Neagră aceasta devine “multinaţională”, primind afluenţi din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Uniunea Serbia-Muntenegru, Bulgaria, România şi Ucraina. Ea curge de la vest la est, în zona centrală a continentului, trecând prin regiuni diferite. Dunărea adună peste 300 de afluenţi de pe o suprafaţă de 805.300 km pătraţi, ceea ce reprezintă 8% din suprafaţa totală a Europei şi se varsă în Marea Neagră printr-o deltă care-i poartă numele.

Dunărea are o lungime de 2860 km, dintre care 1075 km pe teritoriul României, între Baziaş şi Marea Neagră. Cele mai importante porturi sunt: Orşova, Turnu Măgurele, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Hârşova, Măcin, Brăila, Galaţi şi Tulcea. Multe dintre aceste porturi şi-au dezvoltat propriile şantiere navale pentru construirea sau repararea vapoarelor.

În anul 2001, Insula Mică a Brăilei a fost declarată cel de-al doilea sit Ramsar, parte integrantă a Sistemului Dunării Inferioare, un complex regional de sisteme ecologice, care asigură menţinerea a peste 1688 specii de plante şi 3735 specii de animale.
Există acte normative care reglementează regimul ariilor protejate, al grădinilor zoologice şi al acvariilor publice, organismelor modificate genetic, protecţia animalelor utilizate în scop experimental sau în alte scopuri ştiinţifice şi a fost ratificată Convenţia privind protecţia peisajelor europene şi Protocolul de la Cartagena.

Marea Neagră. Situată în partea de sud-est a României, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.488 km pătraţi, cu o adâncime de 1.282 m, iar cea maximă de 2.245 m. Marea Neagră comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor (cu o lungime de aproximativ 30 km), iar după aceea, prin Strâmtoarea Dardanele, cu Marea Egee şi Marea Mediterană.

Cu mii de ani în urmă (în secolul 7 î.Hr.), navigatorii din Grecia Antică au ajuns la Marea Neagră pe care ei au numit-o Euxine (Pontus Euxinus), însemnând “prietenoasă pentru călători”, pe care au colonizat-o. Pe ţărmul românesc se găsesc ruinele cetăţilor greceşti Histria, Tomis şi Callatis. Cei 244 km de litoral românesc sunt caracterizaţi în partea nordică de ţărmuri joase, ce sunt o continuare a bretelelor nisipoase aduse de valuri, iar în partea de sud, care se întinde de la Capul Midia la Vama Veche, atât de bancuri de nisip şi plaje, cât şi de ţărm stâncos de 40-60 m înălţime. La baza acestor ţărmuri stâncoase se aştern plaje frumoase, nisipoase şi însorite. Soarele este prezent mai mult de 10 ore pe zi, situându-le printre puţinele plaje ale Europei care au o expunere la soare atât de lungă. În general plaja este naturală, cu lăţime de 400-500 m la Mangalia şi 50-200 m pentru restul litoralului.

Pe litoralul Mării Negre se află Lacul Techirghiol, una din lagunele Mării Negre, cu binecunoscutul nămol cu valoare terapeutică deosebită.

Parcul Naţional Retezat - din partea vestică a României - este cel mai vechi parc naţional din România, protejat printr-o lege din 1935. Parcul are o suprafaţă de 38.047 ha, din care 1800 ha au fost declarate ca arie strict protejată numită “Gemenele”. Valoarea universală a parcului a fost recunoscută de programul “Omul şi Biosfera” (MAB) al UNESCO, în 1979, prin includerea sa în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei.

În partea inferioară a parcului sunt văi adânci şi înguste, iar spre vârfuri sunt circuri glaciare cu peste 80 de lacuri glaciare. Cea mai mare pădure naturală de amestec din Europa se află la altitudini joase în aria strict protejată. Vegetaţia este bogată şi datorită localizării în diferite zone.

Parcul Naţional Rodna este cea mai mare arie protejată localizată în grupul nordic al Carpaţilor Orientali, acoperind o suprafaţă de 46.399 de hectare, din care 900 de hectare au fost declarate, în 1979, ca Rezervaţie a Biosferei în cadrul Programului UNESCO-MAB.
Masivul este dominat de formaţiuni metamorfice aparţinând Precambrianului sau Paleozoicului, cu pante care ating 20-35°. Carstul din partea nordică a Munţilor Rodnei este unul din puţinele locuri din Carpaţii României unde apar forme exocarstice tipice. Flora este semnificativă datorită prezenţei endemitelor locale şi carpatice împreună cu o gamă largă de relicte glaciare. Fauna este extrem de variată incluzând păsări mari, cum ar fi cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn şi acvilele, cât şi carnivore mari (urs brun, lup, râs). În interiorul parcului există nouă rezervaţii şi un monument al naturii.

Starea de sănătate a pădurilor este urmărită prin Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din cadrul Sistemului de Monitoring Forestier organizat în România în concordanţă cu metodologia comună adoptată de toate ţările europene.

Suprafaţa fondului forestier al României este de 6.370 mii ha păduri, la care se adaugă circa 320.000 ha terenuri cu vegetaţie lemnoasă (păşuni împădurite, aliniamente etc.).

Datorită particularităţilor fizico-geografice ale cadrului natural (relief accidentat, pante accentuate, substrat litologic friabil, albii torenţiale etc.) şi cerinţelor social-economice, circa 52% din pădurile României îndeplinesc funcţii speciale de protecţie, în special hidrologică, antierozionale şi protecţie climatică.

Clima. Teritoriul României are un climat temperat-continental, cu influenţe ale Oceanului Atlantic şi ale Mării Mediterane în partea de sud-vest şi cu elemente excesive din est şi nord-est.

Variaţiile climatice la nivelul ţării sunt cauzate de situaţia geografică, de poziţia principalelor lanţuri muntoase, altitudine etc. Temperatura medie anuală depinde de latitudine şi este de 8 grade C (45F) în nord şi 11 grade C (52F) în sud, cu temperaturi de 2,6 grade C în munţi şi 11,7 grade C în câmpie. În timpul iernii anticiclonul scandinav (Arctic) afectează frecvent zona ţării noastre, iar clima capătă caracteristici similare climei scandinave sub-polare.

Resursele de ape. În România managementul apelor se face integrat din punct de vedere cantitativ si calitativ si la nivel de bazin hidrografic. Cele 11 bazine hidrografice sunt: Somes-Tisa, Crisuri, Banat, Mures, Olt, Jiu, Arges-Vedea, Ialomita-Calmatui, Siret, Prut si Dobrogea-Litoral.

Dată fiind importanţa strategică a resurselor de apă în dezvoltarea social-economică durabilă a ţării, amenajarea, exploatarea şi valorificarea acestora urmăreşte asigurarea calităţii apelor, valorificarea cât mai eficientă a resurselor şi, totodată, eliminarea sau atenuarea efectelor distructive cauzate de inundaţii, exces de umiditate sau alunecări de teren.

Aspecte cantitative. Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă (râuri interioare, lacuri naturale şi artificiale, fluviul Dunărea) şi apele subterane. Raportat la populaţia actuală a României, resursa specifică este de circa 2680 m3/locuitor/an luând în considerare şi aportul Dunării, iar resursa specifică, luând în considerare numai râurile interioare, este de circa 1760m3/locuitor/an, ceea ce situează ţara noastră pe poziţia 20 în Europa.

Aspecte calitative. În acest domeniu se aplică reglementările legale în vigoare, recent armonizate cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu. Totodată, atât la nivel naţional cât şi local, sunt unităţi care monitorizează calitatea apei şi aplică măsuri punitive stabilite prin legislaţia în vigoare (penalităţi, suspendarea activităţii etc.) referitoare la protecţia calităţii apelor.

Problemele prioritare ale României privind mediul înconjurator:
• reducerea poluării şi crearea unui sistem concret de gestiune a deşeurilor
• utilizarea durabilă a resurselor naturale
• refacerea zonelor degradate, protecţia şi conservarea naturii, a diversităţii biologice şi buna administrare a reţelei de arii naturale protejate
• apărarea împotriva calamităţilor naturale şi a accidentelor, prin dezvoltarea sistemului de control preventiv şi monitoring al factorilor din mediu
• dezvoltarea managementului durabil al resurselor de apă
• aplicarea fermă a legislaţiei de mediu şi adoptarea sistemului de norme, standarde şi reglementări compatibile cu exigenţele Uniunii Europene
• dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional modern în domeniul controlului activităţilor nucleare şi a realizării unui sistem sigur de gestiune a deşeurilor radioactive.

Prima Convenţie Carpatică

2008-10-27T09:41:00.005-07:00

Mai multe parcuri naţionale europene vor coopera în viitor pentru protejarea mediului.

La prima Convenţie Carpatică din cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu la lucrările Reţelelor Carpatice ale Ariilor Protejate care a avut loc în perioada 23-24 septembrie 2008 la Poiana Braşov s-au întâlnit peste 100 de reprezentanţi ai administraţiilor ariilor protejate, miniştri ai mediului şi organizaţii conservaţioniste din regiunea carpatică, pentru a discuta şi planifica o viitoare cooperare pentru conservarea naturii din regiune. Problemele majore ale administraţiilor ariilor protejate din Carpaţi, care au fost dezbătute de către participanţi şi care vor constitui principalele preocupări ale reţelei sunt: turismul, ecoturismul, finanţarea sustenabilă pentru ariile protejate, planificarea şi implementarea măsurilor de management, creşterea nivelului de responsabilitate şi educaţie ecologică, precum şi managementul populaţiilor de carnivore mari, între care urşii bruni. Planurile includ, de asemenea, acţiuni de conştientizare a publicului cu privirele la importanţa regiunii carpatice şi a ariilor sale protejate